|
---|
Cap. III - Era Inteligentei ArtificialeA). Transhumanism, B). Transgenderism, C). Fabrica de Copii
Transumanismul și chipul lui Dumnezeu
Rădăcinile și scopurile transumanismului
Această utilizare a noilor tehnologii apare din cauza credinței evoluționiste că umanitatea este doar o lucrare în curs, conform credințelor transumaniste:
|
„… odată ce vor fi destui oameni care pot spune cu adevărat că [ei cred în transumanism], specia umană se va afla în pragul unui nou tip de existență, la fel de diferită de a noastră, precum este a noastră de cea a omului de Pekin.” O astfel de gândire utopică continuă și astăzi, dar în loc să fie o idee marginală, succesorii lui Huxley sunt ascultați de politicieni de frunte și își propagă liber opiniile pe forumurile globale. Yuval Noah Harari este profesor de istorie la Universitatea Ebraică din Ierusalim și consilier al Forumului Economic Mondial. El a descris situația după cum urmează într-o carte intitulată Homo Deus (om-zeu): „În schimb, bioinginerii vor lua vechiul corp de Sapiens și vor rescrie în mod intenționat codul genetic al acestuia, vor recabla circuitele creierului, îi vor modifica echilibrul biochimic și chiar vor crește membre complet noi. Ei vor crea astfel noi divinități, care ar putea fi la fel de diferiți de noi Sapiens pe cât suntem noi de Homo erectus.” |
Harari respinge credința în Dumnezeul Bibliei, dar dorește în schimb să divinizeze omenirea. El crede că umaniștii iluminiști, cu a lor credință în evoluție, au luat credința în Dumnezeu și au mutat-o în alți oameni, de aceea vedem că transumanismul duce la idolatrie a sinelui.
Transhumanism: Yuval Noah Harari, Klaus Schwab's Advisor, Humanity Will Be Split Into Two Species |
---|
Probleme ale transumanismului
O altă problemă este lipsa de cunoștințe cu privire la adevărata natură a umanității. Cunoaște suficient știința naturalistă despre ce înseamnă să fii om în primul rând? Joanna Kavenna pune această întrebare (în New Scientist dintre toate locurile): „Aceasta pune din nou întrebarea antică: ce înseamnă să fii om?”
Ea pune întrebarea știind că majoritatea oamenilor din întreaga lume țin la o anumită formă de credință religioasă sau spirituală. În acest context, cei mai mulți cred că ființele umane posedă un suflet nematerial care animă corpul fizic. În plus, conceptul de conștiință depășește sfera științei naturaliste și, în multe privințe, aceasta rămâne misterioasă în filosofia științei, în ciuda celor mai bune eforturi ale cercetătorilor:
„… conștiința – acest lucru misterios pe care fiecare om îl posedă sau simte că îl posedă – rămâne „problema grea” a filosofiei. Ne lipsește o teorie unificată a conștiinței. Nu înțelegem cum este „generată” conștiința de către creier și nici măcar dacă aceasta este metafora potrivită de folosit.”
Kavenna subliniază că știința naturalistă nu a făcut niciun progres în aprofundarea acestei înțelegeri de-a lungul anilor și nici măcar nu știe cine au fost primii oameni. Ea scrie:
„Nu știm cine au fost primii oameni: această căutare fascinantă ne duce, de asemenea, direct într-un mare gol al neștiinței.”
Desigur, creaționiștii creștini care se bazează pe Biblie sunt în avantaj, știind că primii oameni au fost Adam și Eva. Dar îmbrățișarea transumaniștilor a științei naturaliste și credința lor în evoluție înseamnă că au o înțelegere inadecvată a umanității.
Ce este Transumanismul? (Simpozion Staniloae 2023) |
---|
În ciuda progreselor științifice extraordinare, încă avem o înțelegere incompletă a complexității codului genetic, noile descoperiri arată niveluri din ce în ce mai mari de funcționalitate interconectată. De exemplu, timp de mulți ani, oamenii de știință evoluționiști au considerat că o mare parte a codului genetic este „redundant”, dar descoperirile recente au demonstrat că are roluri importante în celulă; vedeți Junk DNA ideas have hindered progress in medical science.
Din păcate pentru toate beneficiile minunate ale științei biomedicale, există și un catalog de greșeli datorate introducerii de produse care ulterior s-au dovedit a fi dăunătoare, cum ar fi medicamentul thalidomidă.
Transumanismul oferă un viitor non-utopic
Există și problema puterii și controlului. Cine decide ce este mai bine pentru umanitate? Ar trebui să lăsăm o tehnocrație de politicieni, industriași bogați și oameni de știință de elită să decidă? Un articol anterior al CMI a ilustrat acest lucru prin exemplul colectivului Borg din Star Trek. După cum se spune, drumul spre iad este pavat cu bune intenții, iar istoria a arătat că statele idealiste socialiste și tehnocrate doar au sărăcit oamenii, așa cum se vede în fosta Uniune Sovietică. Peter Hitchens avertizează asupra suferinței cauzate de visătorii atei și utopici: „Utopia poate fi abordată doar peste o mare de sânge.” Acest lucru ne face să considerăm o viziune centrată pe Hristos (lăsând deoparte escatologia). |
Transumanismul - de la ficțiune la realitate |
---|
Viziunea creștină
Desigur, ființele umane au folosit progresele tehnologice de-a lungul sutelor de ani pentru a îmbunătăți viața oamenilor – deci, ce este greșit cu transumanismul? Profesorul de sociologie Steve Fuller, care a susținut anterior mișcarea de Proiectare Inteligentă, susține că transumanismul nu este de temut și este doar continuarea progresului tehnologiei care a avut loc de-a lungul a câteva sute de ani.
Cu toate acestea, există o diferență fundamentală între credințele iudeo-creștine și cele evolutive atee în ceea ce privește modul în care ființele umane pot folosi tehnologia pentru a modela viitorul umanității. Creștinii susțin că ființele umane sunt create după chipul lui Dumnezeu, dar că suferim consecințele Căderii, motiv pentru care ne îmbolnăvim și murim.
În această viață ne dorim să trăim cât mai sănătos posibil și facem tot ce putem și pentru alții; în acest fel, sperăm să îmbunătățim speranța de viață, menținând în același timp calitatea vieții. Dar, în cele din urmă, moartea trebuie înfruntată (Evrei 9:27), care reprezintă realitatea. Nicio tehnologie pe care omul ar putea-o inventa nu poate evita moartea. Vestea bună este că iertarea păcatelor și mântuirea pot fi obținute din punct de vedere spiritual prin lucrarea lui Hristos pe cruce; Creștinii care au crezut în Hristos așteaptă cu nerăbdare învierea și viața veșnică.
Există, de asemenea, ceva sfânt la ființele umane create după chipul lui Dumnezeu, motiv pentru care există probleme etice în a schimba ceea ce înseamnă a fi om. Pe de altă parte, filozofii atei susțin că omenirea este doar un produs al evoluției prin selecție naturală și, prin urmare, poate fi schimbată după capriciul oamenilor de știință și al tehnocraților bogați. Aceste două viziuni asupra lumii influențează modul în care vedem umanitatea.
Creștinii cred că putem folosi tehnologia în beneficiul oamenilor și, astfel, să depășim efectele Căderii. Unele tehnologii care pot părea să se încadreze în domeniul transumanismului pot fi benefice pentru unii oameni în ceea ce privește vindecarea. O persoană poate lua medicamente pentru a se vindeca de o boală sau poate purta ochelari sau un aparat auditiv pentru a depăși fragilitatea umană. Pierderea unui membru poate duce la utilizarea unei proteze pentru a crește mobilitatea.
Prin urmare, tehnologia poate crește bunăstarea și prosperitatea umană; sau poate încerca să optimizeze capacitatea persoanelor afectate de boală sau dizabilitate; astfel de utilizări nu caută să creeze o post-umanitate. Pe de altă parte, transumanismul, informat de credința în evoluția fără Dumnezeu, extinde acest lucru pentru a susține că umanitatea trebuie îmbunătățită prin utilizarea unor lucruri precum inginerie genetică și microcipuri. Scopul este acela de a crea o umanitate „mai bună”, dar fără a ști cu adevărat ce înseamnă a fi pe deplin uman.
O dilemă pentru umaniști
Acest lucru creează totuși o dilemă pentru umaniști. Umanismul a învățat în mod tradițional că este posibil să fii etic și să prețuiești oamenii fără referire la textele biblice. Andrew Copson și A. C. Grayling scriu că „etica umanistă se distinge și prin plasarea sfârșitului acțiunii morale în bunăstarea umanității, mai degrabă decât în împlinirea voinței lui Dumnezeu.” În unele privințe (dar nu toate), aceasta este similară noțiunii iudeo-creștine de moralitate și valori, care este întemeiat în mod obiectiv (umanismul a luat naștere din unitarismul deist și pentru o vreme a fost cunoscut sub numele de Societatea Etică).
Dar îmbrățișarea evoluției de către umanism duce în cele din urmă într-o direcție morală diferită și ridică perspectiva transumanismului – acolo unde umanitatea „are nevoie” de îmbunătățire. Dacă cineva crede că ființele umane au evoluat prin procese accidentale și prin supraviețuirea celui mai adaptat, atunci de ce să nu permită unei elite bogate și puternice să ghideze evoluția prin inteligența umană?
Deci, convingerile umaniste, pentru că sunt subiective sau bazate pe evoluție, pot duce la o devalorizare a ființelor umane, nu la ridicarea lor. Aici putem vedea că umanismul duce în cele din urmă la post-umanism, de fapt la abandonarea umanismului – la ideea de a crea post-oameni. Prin urmare, umanismul are ca rezultat o dilemă: ar trebui să îmbrățișeze transumanismul și să respingă idealurile umaniste sau să rămână cu adevărat angajat față de umanitate așa cum a fost înțeles de milenii?
Rezumat
Transumanismul continuă să fie promovat de guverne, afaceri globale și tehnocrați de elită, înțelegând puțin adevărata natură a umanității. O înțelegere completă trebuie să includă dimensiunea spirituală; adică omenirea creată după chipul lui Dumnezeu, dar căzută din har. Justificarea transumanismului provine din slăbiciunea fundamentală a umanismului ateu, cu credința sa în evoluție.
Gândirea susținătorilor săi este următoarea: dacă omenirea a evoluat prin procese aleatoare, atunci de ce să nu îmbunătățim oamenii? După cum s-a discutat, ironia profundă este că proiectele transumaniste implică o proiectare inteligentă, dar majoritatea proiectanților transumaniști au negat existența propriului Proiectant! Din păcate, istoria este plină de dovezi ale eșecului, unde știința nu a adus bine, ci suferință mai mare.
Autor: Andrew Sibley (Sursa).
Transumanism sau cum ne jucăm de-a Dumnezeu...!
În weekend-ul de dinainte de Paște am reușit să văd Ex Machina. Nu-i un film de referință pentru genul science fiction și nici nu impresionează prin regie sau jocul actoricesc.
Dar nu e nici un film de neglijat. Sensul în care se duce scenariul este interesant și, în egală măsură, terifiant: o entitate de tip inteligență artificială, Ava, un soi de Adam al lui Frankenstein în variantă feminină, diafană și hiper-tehnologizată, e capabilă să își ia destinul în mâini, devenind, în final, nu doar autonomă, ci și psihologic manipulativă și letală. Mai exact, capabilă să te facă din vorbe și să te hăcuiască, la propriu, dacă asta îi dictează convingerea și dorința. „Ce spui tu aici? Mașinile să aibă convingeri și dorințe?! Ți-ai pierdut umanismul?” Nu eu, scenaristul.Domeniul inteligenței artificiale (IA) nu prea mai este SF. Tema a stârnit frenezia și fantezia intelectuală a multor oameni de știință și tehnologi, care sunt curioși până unde pot merge. |
Curiozitatea lor alimentează și dilema mea: într-o lume în care IA va scrie romane și va recrea picturi clasice, mie ce îmi rămâne de făcut? Cel puțin asta cu scrisul mă intrigă rău! Pentru că, oricum, muncile manuale grele au început să fie încetul cu încetul preluate de roboți, în cam toate domeniile.
Că vorbim de roboți, tot de curând am găsit pe un portal de design industrial un film care prezintă testele pe care cei de la Boston Dynamics le fac pe robotul lor, Atlas (The Agile Anthropomorphic Robot). Imaginile m-au pus pe gânduri: robotul este pus să ridice o cutie pe care un om i-o tot dă jos din mâinile lui mecanice cu o crosă de hochei. Apoi îi face vânt de la spate săracului „ghem” de fiare și fire, în timp ce robotul, docil, se ridică de fiecare dată și își vede, stoic, de treabă. Mă gândeam ce sentiment ar fi avut genialul Asimov văzând acele imagini. Recunosc, eu am nutrit un soi de simpatie pentru timidul Atlas. Cumva pentru că el este creația celui care îi tot dă șuturi în fundul lui metalic. Așa face oare și Dumnezeu cu noi?
Inteligența artificială - Salvarea sau sfârșitul lumii? |
---|
Coincidență sau nu, săptămâna trecută am avut ocazia să asist la o prelegere despre transumanism a domnului Dan Cautiș, profesor la Georgetown University, la invitația firmei de IT, Qualitance (niște băieți autentic deștepți). Domnul profesor Cautiș a vorbit despre acest Big Shift care e pe punctul de a ne deschide multe uși, dar și multe dileme – sociale, morale, etice, religioase și existențiale; la propriu. Esența ideii de transumanism este de a crea o super ființă umană tehnologizată. Mai pe românește, schimbarea treptată a rasei umane; sau, într-un final mai radical, înlocuirea ei cu una mai bună, mai robostă, mai inteligentă, cu ajutorul științei și tehnologiei.
Transumanismul este o mișcare care a prins aripi în ultimii ani, indiferent că ne place sau nu. Și asta pentru că e la intersecția mai multor domenii în care tehnologia își face de cap: robotică, nano-robotică, genetică, neurologie, biotehnologie și, firește, IA. Internetul abundă de resurse, veți găsi în „nori” o grămadă de informații și dezbateri despre acest subiect. Vă fac totuși o trimitere, către unul dintre cei mai articulați transumaniști: Ray Kurzveil, care e convins că în decursul vieții sale tehnologia va evolua într-atât, încât el va putea să își prelungească viața și să își „salveze” conținutul creierului pentru a dăinui veșnic (că nu mai putem numi viață acest soi de existență). Și ca să fie sigur că un ratează totuși momentul, se va criogena. Iar omul e inginer, om de știință și lucrează la Google, nu e vreun guru spiritual.
Subiectul are ramificații multidisciplinare, cum spuneam. Dar și impact de dezbătut. Mă voi limita aici în a atinge puțin partea umană. Argumentele transumaniștilor non-radicali sunt orientate în direcția rezolvării unor probleme medicale, fie că acele neajunsuri sunt lăsate de natură, fie că sunt dobândite. Ingineria genetică e mână-în-mână cu transumanismul, miza fiind polisarea genomului uman pentru a asigura tuturor oamenilor o viață mai bună. Cei mai radicali merg la un alt nivel: rasa umană are nevoie de reprogramare. Atât din motive genetice, dar și din motive ce țin de nevoia de a crea o civilizație (societate) mai bună. Indiferent ce înseamnă asta… Ideea în sine nu e nouă (vezi eugenismul secolului XX și chiar anumite manifestări post-renascentiste). Provocarea rolulului lui Dumnezeu e mai veche. Însă azi ea se manifestă la vedere și ne transformă din mers experiențele, valorile, credința și, în final, viața. Că vrem sau nu. Că suntem conștienți sau nu. Tentația e mare: cine nu și-ar dori să trăiască veșnic? Nu ați vrea să fiți mereu sănătoși? Cine nu ar vrea țesuturi împrospătate la 5 ani? Cine nu și-ar dori un trup de 25 de ani și o judecată de 70? Nu v-ați dori să puteți acumula mai repede și mai multe informații și cunoștințe? Căci și despre asta e vorba când vorbim despre transumanism. |
Ce câștigăm și ce pierdem din această jonglerie genetică și tehnologică? Nu am suficientă cădere să trag concluzii. Și, oricum, nu aș putea să o fac după câteva paragrafe. Dar, pot să am o opinie și o credință. Am urmărit cum s-au format și mi-au crescut copiii încă din pântecele doamnei mele, mama lor. Ați văzut vreodată cum bate o inimă într-un embrion de 1,42 cm? Mă uit cum cresc, cum evoluează, cum acumulează. Cum se refac, natural sau medical, după traume sau afecțiuni. Și uitându-mă la toate aceste „mici” detalii, realizez ce bun designer este Dumnezeu și ce inginerie dată în Sfântul Spirit a făcut cu noi!
Și mă mai întreb ceva: poate o să fim într-o zi capabili să „descărcăm” conținutul creierului pe un soi de hard disk. Dar cum vom „da jos” conștiința și sinele? Și mai ales visele și… umorul (Sursa).
Deaspre Transgendarism - Ce este defapt fenomenul transgender? |
---|
Ce spune Biblia despre transsexualism/transgenderism?
Un studiu stiintific care demonstra ca transgenderismul nu e innascut a fost retras de Universitatea Brown.
Cercetarea arată de asemenea că tinerii care doresc să-și schimbe sexul biologic sunt influențați masiv de mass-media
În ciuda faptului că activiștii LGBT încearcă să se promoveze ca apărătorii unei minorități oprimate de majoritate, realitatea este cu totul alta. În ultimii ani, sunt tot mai multe cazurile în care activiștii LGBT sunt cei care blochează sau cenzurează pe cei care le pun la îndoială teoriile. Un astfel de caz s-a petrecut recent în Statele Unite ale Americii, acolo unde un studiu științific care respingea ideea că transgenderismul este ceva cu care oamenii se nasc, a fost retras de către Universitatea Brown, sub auspiciile căreia fusese inițial publicat. Totul s-a petrecut la presiunile grupurilor de activiști LGBT, informează Alianța Familiilor din Romînia într-un comunicat.
„Studiul discută cauzalitatea transgenderismului, adică ce îi determină pe unii dintre noi, și mai ales adolescenții, să se identifice că fiind transgender și să creadă că aparțin sexului opus ori diferit de sexul biologic cu care se nasc. Studiile privind etiologia transgenderismului sunt rare, iar cel publicat în August e probabil cel mai important studiu de acest fel publicat pînă acum. A fost motivat de explozia disforiei sexuale la adolescenții Americii, un fenomen care încă cu puțini ani în urmă era o raritate și ușor de tratat.
În ani recenți, tot mai mulți părinți americani sunt confruntați de copiii lor adolescenți care să plîng că nu se simt confortabili cu sexul lor biologic și vor să-l schimbe. La nivel medical, diagnoză această e numită disforie sexuală. Alarmați, părinții nedumeriți se întreabă care sunt cauzele acestei epidemii care pe vremea cînd ei erau copii era mai în întregime necunoscută. Acestei întrebări a căutat să-i dea un răspuns Lisa Littman, profesor asistent de Științe Sociale și Comportament la Universitatea Brown din Statele Unite. Intitulat Rapid Onset of Gender Dysphoria în Adolescents and Young Adults: A study of Parental Reports („Dezvoltarea rapidă a disforiei de gen în adolescenți și tinerii adulți: un studiu al declarațiilor părinților”), studiul a fost publicat pe 16 August dar a fost retras din circulație de către Universitate pe 27 August, cu scuzele de rigoare, ca urmare a unei campanii vicioase a grupurilor homosexuale și transgenderiste din America împotriva autoarei”, anunță sursa citată.
Studiul profesoarei Littman era clădit pe răspunsurile date la un chestionar de 250 de părinți cu copii și adolescenți între 11 și 21 de ani care cereau părinților să le permită să-și schimbe sexul anatomic. Chestionarul a fost masiv și cuprinzător și acoperea 90 de întrebări. „Concluziile la care Littman a ajuns după procesarea acestui volum imens de date sunt șocante:
(1) 62,5% dintre adolescenții care sufereau de disforie de gen au fost diagnosticați, înainte de a solicită schimbarea sexului anatomic, ca fiind suferinzi de maladii psihice;
(2) 48,4% dintre ei sufereau de stres ori au fost traumatizați într-un fel sau altul în trecut;
(3) 45% dintre ei s-au mutilat ori au încercat să se mutileze înainte de a solicită schimbarea sexului;
(4) 58% dintre ei aveau probleme de tip emoțional. În plus, majoritatea covîrșitoare a adolescenților care declarau neconformitate de gen erau fete. De ce exact nu se știe.
Dar părinții? Citiți cu atenție: 85,9% din părinții ai căror adolescenți se confruntau cu probleme de confuzie sexulă erau suporteri ai căsătoriilor între persoane de același sex și a drepturilor persoanelor transgender. Dintre aceștia, majoritatea covîrșitoare erau lesbiene care fie că trăiau cu alte femei, ori, în tinerețe, s-au identificat ca fiind lesbiene. Fetele care au fost incluse în studiului lui Littman sufereau și de confuzie de orientare sexuală: 8,5% se identificau că fiind asexuale; 36,8% bisexuale ori pansexuale; 27,4% lesbiene; 35,4% heterosexuale și 26,9% fără o orientare sexuală specifică.
Dintre băieți, 9,1% se identificau că fiind asexuali; 11,4% bisexuali ori pansexuali; 11,4% homosexuali; 56,8% heterosexuali și 25% fără o orientare sexuală specifică. Littman a dat și peste alte detalii privind acești tineri care nu sunt cunoscute publicului ori nu sunt făcute public în mod intenționat: 21% dintre părinții chestionați au dezvăluit că înainte ca proprii copii să se identifice ca fiind transgender, copiii lor aveau prieteni ori cunoștințe apropiate care deja se identificau că fiind transgender ori și-au schimbat sexul anatomic; 20% dintre părinți au observat că în preajma perioadei cînd copiii s-au identificat ca fiind transgender copiii urmăreau online, îndeaproape și cu multă curiozitate, materiale și informații despre transgenderism și persoane care și-au schimbat sexul anatomic.
Concluzia logică a lui Littman a fost că mediul din familie și asocierea copiilor cu persoane care deja și-au schimbat sexul erau cauzele principale care i-au determinat să îmbrățișeze o identitate sexuală transgender. Acești copii și adolescenți sunt influențați să gîndească că singură cale pentru a confruntă problemele psihice cu care se confruntă, eliminarea stresului, și, cel mai important, dobîndirea fericirii e prin schimbarea sexului anatomic. Pentru Littman, transgenderismul e un fel de credință, o convingere, o ideologie, "a belief” în propriile ei cuvinte. Procentul copiilor care provin din aceste tipuri de familii netradiționale și se declară transgender e de 70 de ori mai mare decît al copiilor și adolescenților care se identifica că fiind transgender dar provin din familii tradiționale”, afirmă AFR.
Studiul lui Littman arată ce influență masivă are mass-media asupra copiilor. Aceasta a descoperit că majoritatea au început să se gîndească la trasngenderism după ce au văzut filmulețe pe youtube sau Tumblr.
„Traiectoria spre transgenderism, în opinia lui Littman, e identică pentru toți copiii și adolescenții incluși în studiul ei: "parents have observed first hand their teenagers suddenly developing a ‘trans identity’ and the testimonials we receive by email follow a similar pattern: a daughter who has previously come out as lesbian, or has ASD or a history of mental / psychological health problems, or is bullied / isolated, susceptible to peer pressure, or has experienced previous trauma and has discovered that she is ‘trans’ from immersion in Tumblr or YouTube transition videos. Almost 100% of the sons of parents who contact us are ASD/OCD. None of these children showed any evidence of gender confusion before adolescence” ("părinții au observat în mod direct cum copiii lor adolescenți acaparează o identitate trans-sexuală, iar mărturiile pe care le primim prin email au o traiectorie similară: o fiică care se declara lesbiană, ori sufere de ASD, de probleme mintale ori psihice, ori e hărțuită ori izolată, ori e influențată de presiunea de grup, ori a fost traumatizată în trecut și descopere că e trans-sexuală după ce urmărește materiale video pe Tumblr și YouTube ale persoanelor care și-au schimbat sexul. Aproape 100% dintre fiii părinților care ne-au contactat suferă de ASD/OCD, adică disforie sexuală. Nici unul din acești copii nu au dat nici un semn de confuzie sexuală înainte de anii adolescenței”) - citat din studiu.
Am putea spune, deci, că acești copii și adolescenți sunt vagabonzi ai internetului, nesupravegheaţi de părinți, care rătăcesc și se pierd în labirinturile tenebroase ale spațiului virtual”, notează AFR.
Imediat, însă, Littman a fost atacată de organizațiile homosexuale și pro-transgenderiste din America. Strigătele stridente au fost cele cu care deja suntem bine obișnuiți: transgenderismul e ceva cu care ne naștem; Littman e "transfoba”; studiul ei incită la ura („hate speech”) împotriva persoanelor transgender; Littman face parte dintr-o „conspirație” de extremă-dreapta care urmărește penalizarea persoanelor care își schimbă sexul anatomic.
„Atacurile au fost agresive și constante. Pe 27 August Universitatea Brown a denunțat studiul lui Littman insinuind că nu a fost formulat conform rigorile științifice. Am putea fi tentați să credem că Universitatea ar avea dreptate, dar asta e îndoielnic. Concluzia cea mai credibilă, însă, este că ne confruntăm cu hărțuirea intenționată a oamenilor de știință cu integritate intelectuală care refuză să capituleze în fața asalturilor grupurilor transgender.
De altfel, cazul lui Littman nu e izolat. Sociologi și psihologi care au studiat persoanele care și-au regretat tranziția de la un sex la altul nu pot să-și publice studiile și concluziile. Această categorie de cercetări e marginalizată și fonduri pentru acest tip de cercetări sunt greu de obținut. Nu cu mult timp în urmă, de exemplu, Universitatea Bath Spa din Anglia a blocat studiul lui James Caspian despre persoanele care își regretă schimbarea sexului. În Marea Britanie, atacurile sunt identice. Un ultim exemplu parvine tot din ultima săptămînă din August. Grupuri homosexuale și transgenderiste britanice au atacat-o pe Victoria Atkins, ministrul Femeilor, pentru că, într-un interviu cu publicația Telegraph, și-a exprimat îngrijorarea privind explozia numărului copiilor și adolescenților britanici care se identifica că fiind transgender și cer modificarea sexului anatomic. Consecințele, zicea ea, țin "toată viața” și deciziile de schimbare a sexului nu trebuie luate pripit”, încheie AFR.
Studiul, în original (poate fi citit aici).
Traducere: Mihai Mihai
***
Propagandiștii homosexuali intră oficial în școlile din România printr-un „Manual pentru predarea și integrarea la clasă a egalității de gen”, recomandat de Ministerul Educației Naționale cadrelor didactice.
Transgenderismul – O nouă maladie occidentală |
---|
O manie bizară bântuie prin lumea occidentală – mania transgenderismului, un flagel devenit popular la occidentali, dar care se îndreaptă şi spre noi. Maladia aceasta apărută peste noapte se extinde cu o repeziciune uimitoare. Uitaţi noţiunea de „orientare sexuală” apăruta acum câteva decenii, care ne-a asaltat şi încă ne asaltează, la nivel social, legislativ, de etică, teologie, sociologie şi altele. Uitaţi mişcarea pentru „drepturi” ale „minorităţilor sexuale”. Noţiunile acestea încep să ruginească şi să devină demodate. „Orientarea sexuală”, o frontieră odată „nouă” în revoluţia sexuală, cedează locul unei frontiere noi, aceea a transgenderismului. Vocabularul specific „orientării sexuale” devine şi el demodat, şi cam sărac în comparaţie cu vocabularul şi limbajul specific transgenderismului şi a drepturilor persoanelor transgender. Privind transgenderismul am atenţionat vreme de mulţi ani în scrisorile săptămânale AFR de marţi, dar astăzi facem o analiză mai aprofundată a fenomenului.
Eurovision 2014
Punctul culminant al transgenderismului a fost Eurovisionul 2014 câştigat de „femeia cu barbă”, o persoană transgender. Evenimentul a şocat întreaga Românie, cât şi alte ţări, dar a fost găsit de bun augur de occidentali. Occidentalii au văzut în persoana premiată apogeul unor noi manifestări ale revoluţiei sexuale, „progresiste”, dar care, zic ei, nu trebuie criticate, ci înţelese, acceptate şi dotate cu „drepturi” la fel ca şi celelalte manifestări de orientare sexuală.
Transgenderismul dincolo de Ocean
Evenimentul Eurovision 2014 a făcut valuri şi dincolo de ocean, unde, pe 29 mai, publicaţia americană „Time” a publicat, ca articol de fond, un dosar privind anvergura transgenderismului în America. I-a dat un titlu sugestiv: „The Transgender Tipping Point: America”s Next Civil Rights Frontier”. („Punctul de turnură al transgenderismului: noua frontieră a drepturilor civile în America”)
Transgenderismul este o ideologie sexuală manifestată în schimbarea intenţionată a sexului biologic din femeie în bărbat ori din bărbat în femeie. Adică inversionarea sexelor. Ştiinţa şi tehnologia postmodernă au dobândit capacitatea de a schimba, prin proceduri medicale, sexul fiinţei umane din bărbat în femeie şi din femeie în bărbat. Aceeaşi întrebare fundamentală, însă este pusă transgenderismului, care a fost pusă şi homosexualilor: este transgenderismul înnăscut, adică o predilecţie cu care fiinţa umană se naşte? Este transgenderismul imprimat în genomul uman? Persoanele care îşi schimbă sexul afirmă că s-au născut cu un sex biologic greşit, ca înainte de naştere iţele lor biologice s-au încâlcit şi ca în loc ca „el” să se nască „ea”, s-a născut „el”, şi ca în loc ca „ea” să se nască „el”, s-a născut „ea”. Astfel de persoane, ni se spune, nu se simt „confortabile” în trupul dobândit la naştere şi, în mod special, cu sexul cu care au fost înzestrate biologic.
În consecinţă, cer să li se modifice trupul şi sexul prin proceduri medicale. Unele persoane îşi schimbă sexul de mai multe ori în viaţă, nu doar o dată. Mulţi regretă că şi-au schimbat sexul, îl schimba din nou, apoi regretă, şi schimbarea sexului biologic devine o preocupare permanentă în viaţa acestor persoane.
Ba mai mult, ni se spune ca şi copiii experimentează confuzie sexuală de la o vârstă tot mai fragedă, şi că din această cauză trebuie înţeleşi şi ajutaţi. În 2006, The New York Times a publicat un articol despre aceşti copii, afirmând că, de fapt, confuzia lor sexuală e „normală”.
Articolul menţiona situaţii unde băieţii mergeau la şcoală în rochiţe roz, iar fetele tunse şi îmbrăcate ca băieţii. În sprijinul acestor copii au venit activişti care le promovează drepturile, numite „gender – identity rights” („drepturile identităţii de gen”). Ca rezultat al activismului lor, unele state americane au adoptat legi care permit adulţilor să-şi schimbe sexul în certificatul de naştere chiar daca biologic nu şi l-au schimbat. Dacă în mintea persoanei respective „ea” se crede „el”, are dreptul să-şi schimbe certificatul de naştere să reflecte că nu mai e „ea”, ci „el”. Starea aceasta mintală este numită „free to be”, adică „liber/ ade a fi”, cum el ori ea doreşte. Au apărut şi cazuri extreme, de exemplu şcoli care predau cursuri în „vocabularul neutru” din perspectiva sexului („gender – neutral vocabulary”), în care obiectele ori lucrurile nu mai sunt identificate după gen ori sex. Un exemplu cu totul bizar este încercarea de a elimina cuvintele „pisoi” şi „pisică”.
Hollywood-ul dă apă la moară
Media şi Hollywood-ul promovează cu agresivitate noua maladie transgenderistă, aşa cum au promovat toate manifestările bizare ale revoluţiei sexuale de până acuma: căsătoriile unisex, căsătoriile multiple, căsătoriile de grup, normalizarea adulterului, relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex, poligamia, avortul, divorţul în serie, poliamoria, eutanasia, suicidul asistat. Vedeta transgenderismului american e Laverne Cox, o actriţă a showului „Orange îs the New Black” („Portocaliul e noul negru”). O altă vedetă hollywood-iană e Fallon Fox, un bărbat care vreme de mulţi ani a făcut lupte, s-a schimbat în femeie, ia doze mari de estrogen şi cere să i se permită să lupte ca femeie în luptele greco-romane la categoria bărbaţi. Pe lângă asta, media mediatizează masiv şi excesiv persoanele care îşi schimba sexul şi deţin funcţii înalte în instituţii ori societate. În septembrie 2013, un profesor de teologie şi filosofie de la o universitate creştină din California a şocat conducerea universităţii anunţând că s-a transformat în femeie. Universitatea l-a destituit din funcţie şi el/ ea a dat universitatea în judecată pentru discriminare. Reacţia legislaturii californiene a fost previzibilă: a emis o lege care constrânge universităţile şi şcolile să permită elevilor şi studenţilor să folosească toaletele care se conformează sexului ales de ei, nu sexului lor biologic.
Facebook face la fel
Şi Facebook promovează transgenderismul. În februarie anul acesta, Facebook a listat 50 de opţiuni de identitate sexuală din care publicul poate să aleagă. Să fie oare 50 de „orientări sexuale”? Confuzia sexuală e, deci, la modă, ceva chic, cool şi de dorit, de la copii până la oameni în vârstă. Nu este de mirare că, după un studiu recent emis de Williams Institute din California, în America sunt aproximativ 700.000 de persoane care se identifica ca fiind transgender. Nu toate aceste persoane însă şi-au schimbat sexul biologic. Multe dintre ele au făcut-o, iar restul doar se identifică, în documente oficiale ori în public, ca aparţinând sexului biologic opus. Unii dintre ei sunt căsătoriţi cu persoane de sex opus, au copii şi „descoperă”, la o vârstă înaintată că, de fapt, aparţin sexului opus decât celui cu care s-au născut. Apar ştiri bizare despre bărbaţi căsătoriţi care încep să se îmbrace ca femeile, inclusiv să poarte sutiene, şi despre femei căsătorite cu bărbaţi care se îmbracă şi se comporta ca bărbaţii.
Consecinţele transgenderismului
Transgenderismul însă îşi are consecinţele lui, la fel ca homosexualitatea. Un sondaj de opinie făcut recent în America arată că 41% din persoanele transgender au încercat să se sinucidă. În contrast, tentativa de suicid la persoanele heterosexuale este de nouă (9) ori mai mică. De asemenea, violenţa domestică şi depresia sunt mult mai ridicate la persoanele transgender.
Menţionăm şi un studiu longitudinal de 30 de ani publicat în 2011 de Institutul Karolinska din Suedia, făcut pe 324 de persoane care şi-au schimbat sexul. El denotă că la 10 ani după operaţie, persoanele transgender dovedesc acute dificultăţi mintale, iar rata suicidului a fost de 20 de ori mai mare decât la persoanele heterosexuale.
Ce zic experţii?
Dacă cu nu mulţi ani în urmă „experţii”, adică psihologii şi sociologii, erau de comun acord că transgenderismul este o boală mintală, numărul lor e în scădere. Printre ei se află Dr. Paul McHugh, care vreme de mulţi ani a fost şeful catedrei de psihiatrie la Johns Hopkins Hospital în Baltimore, Maryland. În anii 60, el şi colegii lui au prestat servicii de schimbare a sexului, dar în anii 70 Dr. McHugh a renunţat, afirmând că persoanele cu înclinaţii transgender au nevoie, mai degrabă, de un psihiatru decât de un medic chirurg. Opinia lui McHugh ar trebui să cântărească destul de greu, având în vedere onorabila lui vârsta de 83 de ani.
Transgenderismul este o boală a minţii, zice el, nu o reflecţie a unei deformaţii biologice, cum afirmă alţii. Media şi autorităţile nu fac nicio favoare persoanelor transgender facilitându-le împlinirea fanteziilor lor sexuale, adaugă el. Dimpotrivă, le agravează starea mintală denaturată.
Transgenderismul, spune McHugh, este o simptomă a „confuziei sexuale” a generaţiei contemporane. Persoanele transgender, spune el, suferă de „boala prezumţiei”, aşa cum suferă multe persoane care „presupun” că ceea ce au primit din partea naturii nu li se potriveşte. Se uită în oglindă şi văd o fiinţă umană urâtă, care nu corespunde naturii. Statisticile arată că transgenderismul este o stare tranzitorie. Până în 80% dintre copiii ori adolescenţii care afirmă că „suferă” de confuzie sexuală, îşi revin la normal. Ceilalţi 20% rămân încă un mister pentru psihologi. În concluzie, afirmă McHugh, persoanele care doresc să-şi schimbe sexul trebuie convinse să nu o facă. La urma urmelor, spune el, o schimbare de sex este o imposibilitate biologică. Bărbaţii care îşi schimbă sexul în femei nu devin femei, ci bărbaţi feminizaţi, iar femeile femei masculinizate. O astfel de confuzie, zice el, nu poate fi premisa acordării de drepturi civile unei întregi clase de oameni care doresc să fie diferiţi doar de dragul de a fi diferiţi. (Sursa textului).
C). Fabrica de Copii
„Fabrica de bebeluși” este un concept revoluționar prin care nou născuții vor fi crescuți în capsule transparente, iar părinții le-ar putea alege trăsăturile. „Publicul țintă” al acestui concept îl reprezintă în special femeile care se tem de sarcină și de durerile mari care vin odată cu aceasta.„Fabrica de bebeluși” ar putea „produce” până la 30 de mii de copii pe an.
Cu alte cuvinte, părinții ar putea avea „copilul perfect”.
Acest concept ar putea deveni realitate în câteva decenii. Creatorii ar putea folosi fertilizarea în vitro, iar bebelușii vor fi crescuți în capsule transparente care imită perfect uterul uman, cu toate condițiile specifice, prevăzute inclusiv cu un cordon ombilical pentru hrănirea fătului, dar și cu senzori pentru verificarea semnelor vitale. (Sursa)
***
„Fabrica de bebeluși“ ar putea să devină realitate în câțiva ani. Soluția oamenilor de știință pentru scăderea populației
În câțiva ani, nașterea va începe cu o simplă apăsare de buton, iar bebelușii vor fi crescuți în capsule transparente care imită perfect uterul uman. Procesul folosește fertilizarea in vitro, iar părinții pot alege inclusiv trăsăturile copilului.
Nu este un scenariu de film, ci conceptul EctoLife, prima fabrică de bebeluși din lume, rezultatul a peste 50 de ani de cercetare.
Hashem Al-Ghaili, un biotehnolog molecular yemenit, părintele proiectului spune că acest concept ar putea rezolva problema natalității în scădere a omenirii, dar și să creeze condiții mai sigure pentru viitoarele mame. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ 300 de mii de femei mor în fiecare an din cauza complicațiilor sarcinii, scrie
Hashem Al-Ghaili, producător de film și tehnolog, omul din spatele conceptului The EctoLife Artificial Womb Facility spune că acest lucru este, deocamdată, un concept menit să provoace o conversație despre viitorul nașterilor.
Ideea lui are în spate zeci de ani de ”cercetări științifice revoluționare” din întreaga lume în domeniul fertilității și ar putea deveni o metodă de concepție răspândită în doar câteva decenii.
Conceptul este prezentat de Al-Ghaili într-un videoclip conceput ca o reclamă la EctoLife, care face posibil ca cuplurile infertile să conceapă un copil. Publicul țintă îl reprezintă însă și femeile care se tem de sarcină și de durerile nașterii.
Nașterea se produce la o apăsare de buton
Procesul folosește fertilizarea in vitro, iar nașterea se produce prin apăsarea unui singur buton. Astfel, părinții pot alege embrionul cu cele mai mari șanse de a deveni o sarcină.
De asemenea, având în vedere că totul este controlat milimetric, există și posibilitatea modificării genetice a embrionilor astfel încât să poată fi personalizate trăsăturile și să fie eliminate eventuale boli genetice.
"Fabrica de bebeluși" va avea 75 de laboratoare, fiecare cu până la 400 de capsule. Acestea sunt prevăzute cu un cordon ombilical pentru hrănirea fătului, dar și cu senzori pentru verificarea semnelor vitale.
O cameră cu inteligență artificială scanează non-stop fetusul pentru a identifica eventualele anomalii genetice, iar părinții își pot vedea în timp real copilul în capsulă prin intermediul unei aplicații.
Nașterea începe cu o apăsare de buton, care declanșează scurgerea lichidului amniotic din interiorul capsulei, înainte ca aceasta să se deschidă, iar părinții să-și poată ține pentru prima dată copilul în brațe.
Colapsul populației ar putea duce la o catastrofă economică
Crearea unui uter artificial este un proiect realizabil, spun cercetătorii. În 2017, oamenii de știință au crescut pentru prima dată un mamifer într-un uter artificial.
Cu toate acestea, fătul nu se află tot timpul în el. În 2021, oamenii de știință israelieni au îmbunătățit tehnologia, reușind să crească embrioni de șoarece timp de până la 11 zile în pântece artificiale. Ceea ce este remarcabil în legătură cu această realizare este că 11 zile reprezintă peste 50% din perioada de gestație a unui șoarece.
„Fabrica de bebeluși” - Creatia AI vs. Creatia lui Dumnezeu |
---|
„Cea mai mare importanță a EctoLife este că ne va permite să ne confruntăm direct cu criza infertilității”, afirmă un biotehnologician molecular.
„Dacă nu facem nimic, ne vom confrunta cu siguranță cu o criză a forței de muncă”, scrie Forbes despre problema demografică care afectează aproape toate țările din emisfera nordică. Colapsul populației ar duce la o catastrofă economică și la o calitate scăzută a vieții. În prezent, Organizația Mondială a Sănătății estimează că 15% din cuplurile de vârstă reproductivă din întreaga lume sunt afectate de infertilitate.
Oamenii de știință sunt optimiști. „Suntem la doar câțiva ani distanță de testarea uterului artificial pe oameni”, scrie Elizabeth Clowie Romanis, academician în domeniul eticii sociale și al politicilor, în Journal of Medical Ethics.
Și dr. Carlo Bouletti, profesor asociat în cadrul departamentului de obstetrică, ginecologie și științe ale reproducerii de la Universitatea Yale, crede că un uter artificial complet funcțional ar putea fi realizat în următorii 10 ani. (Sursa)
* Era Inteligenței Artificiale |
||||
---|---|---|---|---|
*Experimentul Philadelphia |
Biblioteca virtuala a Bisericii 'Sfanta Treime' din Los Angeles, California