C.- Semnificația si tipurile
Educația este procesul gradual care aduce schimbări pozitive în viața și comportamentul unui om. De asemenea, putem defini educația ca fiind „un proces de acumulare de cunoștințe prin studiu sau împărtășirea de cunoștințe prin intermediul profesorilor sau altei proceduri practice.”
Ce semnifică educația?
Educația aduce o schimbare naturală și de durată în raționamentul unui individ și în abilitatea sa de a-și atinge țelurile. Aceasta ne facilitează investigarea propriilor consi-derente și gânduri și ne pregătește pentru exprimarea lor în diferite forme. Educația este principalul lucru care ne încurajează să discernem între bine și rău, deoarece, în absența educației, nu putem face ceea ce avem nevoie sau nu putem să ne atingem țelurile. Mai direct, spunem, „educația este pasajul către progres”. În plus, este drumul către soarta noastră având în vedere că realizările pot fi îndeplinite doar când indivizii au informații, aptitudini și stare mentală potrivite. În acest sens, educația creează un mediu prin care noi ne putem asocia cu diferiți indivizi și ne putem oferi gândurile.
Pentru a rezolva probleme și a fi inventivi, trebuie, prima dată, să obținem experiență cu anumite abilități esențiale. Avem nevoie de învățare și abilități pentru a fi din ce în ce mai imaginativi. Deci, educația este învățarea fundamentală a abilităților și ideilor care ne pot face mai inovativi și rezolvatori de probleme. De asemenea, educația înseamnă ajutarea oamenilor să învețe cum să facă lucruri și încurajarea lor să gândească despre ce învață. În plus, este important ca profesorii să predea moduri de găsire și folosire a informației. Prin educație, cunoștințele despre societate, țară și lume sunt transmise din generație în generație.
În democrații, prin educație, copiii și adulții trebuie să învețe cum să fie cetățeni activi și eficienți.
Mai specific, educația ajută și ghidează indivizii spre trecerea dintr-o clasă socială în alta:
TIPURI DE EDUCAȚIE
Educația merge dincolo de ce se întâmplă între cei 4 pereți ai sălii de clasă. Un copil primește educație din experiențele sale din afara școlii la fel ca și din acelea din înăuntrul acesteia. Există 3 tipuri principale de educație: Formală, Informală și Non-formală. Fiecare dintre aceste tipuri este discutat mai jos.
1.- Educația formală
Educația formală sau învățatul formal are loc, de obicei, în școală, unde o persoană poate învăța abilități academice sau
comerciale de bază. Copiii mici, adesea, merg la creșă sau gră-diniță, dar, de multe ori, educația formală începe în școala
primară și continuă cu gimnaziul.
Educația superioară este, de obicei, la colegiu sau universitate și ar putea garanta o diplomă academică. Aceasta este asociată unui nivel și este oferită sub un set de reguli.
Educația formală este dată de profesori specific-calificați de la care se așteaptă să fie eficienți în arta de predare. De asemenea, trebuie observată o disciplină strictă. Elevul și profesorul sunt conștienți de aceste lucruri și se implică în procesul de educație.
Exemple educației formale
Învățatul la clasă; Notele / Certificările din școală cu diplo-mele din colegiu și universitate; Educația planificată a diferitelor subiecte având un orar adecvat primit prin frecventarea instituției.
Învățământul primar sau de bază
- Un exemplu de educație formală este educația primară sau de bază. Acest lucru este dat de la vârsta de 6 ani și include de obicei alfabetizarea și pregătirea elementară a elevului.
- Acolo înveți să citești, să scrii, calculul de bază și anumite cunoștințe și noțiuni culturale considerate vitale și esențiale. Durata sa este de 6 sau 7 ani, în funcție de fiecare țară.
Învățământ secundar sau mediu
- Un alt caz este cel al învățământului secundar sau mediu, finalizat prin bacalaureat . Se caută pregătirea elevului astfel încât acesta să poată intra la nivelul superior.
- Această pregătire poate fi comună tuturor studenților sau poate fi diversificată pe diferite căi în funcție de carierele care urmează să fie urmate în continuare. Durata sa este de obicei de 5 ani.
Învățământ superior, terțiar sau universitar
- În cele din urmă, învățământul superior, terțiar sau universitar este, de asemenea, un exemplu de educație formală. Aceasta este ultima etapă a procesului de formare, în care puteți dobândi studii universitare, postuniversitare, postuniversitare și masterate, printre alte posibilități.
- Este predat în universități, academii și institute de formare profesională, care pot fi publice sau private.
Caracteristicile educației formale
Educația formală este structurată ierarhic; Este plănuită și dezbătută; Taxele programate sunt plătite regulat; Are un sistem de notare cronologic; Are o programă și este orientată către subiect. Programa trebuie să fie acoperită într-o perioadă specifică de timp; Copilul este învățat de profesori.
Avantajele educației formale
Un model educațional organizat și conținut de cursuri
actualizat; Studenții primesc cunoștințele de la profesori pregătiți și profesioniști; Proces de învățare structurat și sistematic; Evaluările intermediare și finale se asigură că elevii
avansează la următoarea fază de învățare; Instituțiile sunt organizate managerial și fizic; Duce la obținerea unui certificat formal recunoscut; Acces ușor la locuri de muncă.
Dezavantajele educației formale
Câteodată, elevii brilianți sunt plictisiți din cauza așteptării lungi de a termina o sesiune academică pentru a promova la nivelul următor; Șansa adoptării unor obiceiuri rele poate fi alarmantă din cauza prezenței în clasă și a elevilor buni și a celor mai puțin buni; Pierdere de timp, deoarece unii studenți leneși ar putea eșua să învețe corespunzător în ciuda motivației primite de la profesori; Unele sisteme educaționale neprofesionale și nestandardizate pot cauza o pierdere de timp și de bani pentru studenți, care ajung la dezamăgire din partea educației formale și care ar fi împinși către educația non-formală; Educație costisitoare și rigidă, în comparație cu alte
forme de învățare.
2.- EDUCAȚIA INFORMALĂ
Educația informală ar putea fi un părinte care învață un copil cum să pregătească o masă sau cum să meargă pe bicicletă. Oamenii pot, de asemenea, primi educație informală prin citirea
multor cărți de la bibliotecă sau a multor website-uri educa-ționale. Educația informală este când nu studiezi într-o școală și nu folosești nicio metodă particulară de învățare. În acest tip de educație, eforturile conștiente nu sunt implicate. Nu este nici planificată anterior, nici deliberată. Ar putea fi învățată la piață, într-un hotel sau acasă.
Spre deosebire de educația formală, educația informală nu este împărtășită de o instituție precum școala. Educația informală nu este livrată conform unui orar fix. Nu este niciun curriculum necesar. Educația informală constă în experiențe și trăirea în familie sau comunitate.
Exemple de educație informală
- Învățarea copilului noțiuni de bază, precum numerele;
- Cineva care învață limba sa maternă;
- Un tip spontan de învățare, „dacă o persoană stând într-o bancă învață de la cineva despre deschiderea și păstrarea unui cont la bancă.”;
Caracteristicile educației informale
Nu este limitată la pereți; Nu are o programă definită; Nu este planificată anterior și nu are orar; Nu sunt necesare taxe, deoarece primim educație informală prin experiențele zilnice și prin învățarea de lucruri noi; Este un proces pentru toată viața, într-un mod natural; Nu sunt implicate certificări sau diplome și nu există stresul de a învăța lucruri noi; poți primi din orice sursă, precum media, experiențe de viață, prieteni, familie.
Avantajele educației informale
Un proces mai natural de învățare, deoarece tu poți învăța oriunde și oricând din experiențele tale zilnice; Implică activități precum cercetarea individuală și personală a unui subiect de interes prin utilizarea cărților, bibliotecilor, a social-media, internetului sau prin primirea asistenței unor profesori informali; Utilizează o varietate de tehnici; Nu are o perioadă de timp specifică; Un proces de învățare mai puțin costisitor și mai eficient din punctul de vedere al timpului; Nu este nevoie de angajarea experților, deoarece majoritatea profesioniștilor ar putea fi dispuși să împărtășească cunoștințele lor prețioase cu elevii / publicul prin social-media sau prin internet; Cei care învață pot lua informația necesară din cărți, de la TV, radio sau din conversațiile cu prietenii lor sau cu membrii familiei.
Dezavantajele educației informale
Informația acumulată de pe internet, social media, de la
TV, radio sau din conversațiile cu prietenii sau membrii familiei ar putea duce la dezinformare; Tehnicile folosite ar putea să nu fie potrivite; Nicio perioadă de timp adecvată / niciun orar adecvat; Rezultate ce nu pot fi prezise ceea ce ar putea duce la
pierdere de timp; Lipsa de încredere în cel care învață; Absența disciplinei, atitudinii și a obiceiurilor bune.
3.- EDUCAȚIA NON-FORMALĂ
Educația non-formală include educația adultă de bază, educația alfabetizării adulților sau pregătirea echivalentă școlii.
În educația non-formală, cineva (care nu este în școală) poate învăța să scrie și să citească, alte abilități de bază sau abilități pentru locul de muncă.
Educația acasă, instruirea individualizată (precum învă-țarea programată), învățarea la distanță și instruirea asistată de calculator sunt alte posibilități.
Educația non-formală este împărtășită conștient și deliberat și implementată sistematic. Ar trebui să fie organizată pentru un grup omogen. Educația non-formală ar trebui să fie programată pentru a servi nevoile grupului identificat. Acest lucru va necesita flexibilitate în proiectarea curriculum-ului și a schemei de evaluare.
Cine organizează activitățile nonformale?
ONG-uri cu profiluri diverse - mediu, cultură, educație,
integrare socială, drepturile omului, etc.; Unități de învățământ;
Școli de specializare; Centre culturale și sportive; Instituții precum muzee, teatre; Companii private; Asociații profesionale.
Ai la dispoziție o mulțime de opțiuni atunci când vrei să explorezi învățarea non-formală și din ce în ce mai mulți jucători se alătură cu inițiative și programe de educație non= formală, prin activități care completează abordarea mai mult teoretică din școală.
Exemple de educație non-formală
Boy Scouts și Girl Guides dezvoltă niște programe de
sporturi cum ar fi înotul; Programe de fitness; Cursuri de educație adultă bazată pe comunitate; Cursuri gratuite pentru educația adultă, dezvoltate de anumite organizații.
Activități extracurriculare
Unitățile de învățământ oferă programe de educație non-formală sub forma de activități extracurriculare precum -excursii, proiecte sociale și culturale, acțiuni ecologice, cercuri pe discipline sau programul Școala Altfel.
Cursuri de comunicare online
Prezența online face deja parte din rutina digitală a tinerilor, și nu numai, iar educația pe tema comunicării în mediul online este puțin abordată la școală. Dar nu trebuie să lipsească din educația non-formală, cursuri precum Digital Discovery care ajută elevii să învețe cum să fie prezenți online în siguranță și să poată identifica sursele de pericol.
Cursuri de programare jocuri
Pasiunea pentru jocuri se poate transforma într-o carieră în domeniul tech iar la cursul Unity oferit de Logiscool tinerii descoperă culisele jocurilor preferate pentru a învăța să creeze unele proprii folosind cunoștințele obținute de la orele de matematică, informatică.
Cursuri video
Pasiunea pentru foto-video este una de viitor într-o lume dominată de vizual, iar cadrul tradițional oferă posibilități limitate de explorare a acestui talent. Se poate dezvolta urmând un curs de producție și editare video cum este cel oferit de
Logiscool unde tinerii învață cum să filmeze, să editeze, chiar să folosească un green screen pentru rezultate spectaculoase.
Cluburi sportive
Include educația fizică în programul de formare, orele de la școală nu sunt, de multe ori suficiente. Practicarea de sporturi vine cu beneficii deja cunoscute, amintim doar câteva precum - îmbunătățește concentrarea și atenția, crește încrederea în sine, combate depresia și anxietatea.
Activități outdoor
Activitățile în aer liber sunt esențiale pentru o dezvoltare armonioasă, mai ales în vremurile actuale în care ne petrecem timpul în fața unor ecrane și avem nevoie să ne deconectăm. Organizații cum sunt Cercetașii României oferă distracție cu un scop - acela de a ști, de a explora și de a descoperi lumea și pe tine.
Acțiuni ecologice
Activitățile ecologice au căpătat amploare în ultimii ani și sunt o bună ocazie pentru tineri, dar și pentru adulți, să observe impactul omului asupra mediului și să se implice activ pentru a aduce o schimbare în comunitatea lor.
Ateliere de creație
Înclinația către creație, fie că vorbim de haine, tablouri, sculpturi, aplicații sau chiar roboți poate fi explorată cu succes prin participarea la ateliere sau cursuri. La cursul de robotică LEGO tinerii învață cum să creeze propriul robot inteligent descoperind soluții la provocări de robotică și inginerie.
Ateliere de teatru și actorie
Sunt activități non-formale care ajută tinerii să-și dezvolte abilitățile de exprimare și comunicare, de vorbit în public, de lucrat într-o echipă. Sunt o bună ocazie pentru tineri să descopere diverse roluri din domeniul artistic - actor, scenarist, regizor, inginer de sunet sau lumini.
Zilele porților deschise
Unele companii și instituții organizează evenimente cum sunt zilele porților deschise, în care publicul are ocazia să arunce o privire asupra întregului proces de producție sau funcționare. Sunt o bună sursă de informații despre domeniile de interes și o ocazie să descoperi lucruri noi.
Caracteristicile educației non-formale
Educația non-formală este plănuită și nu are loc în sistemul școlar; Orarul și programa pot fi ajustate; Spre deosebire de educația formală teoretică, aceasta este educație practică și vocațională; Nu are limită de vârstă; Taxe și certificări ar putea
să fie sau nu necesare; Poate fi învățare full-time sau part-time și se poate să câștigi bani și să înveți în același timp; Implică învățarea abilităților profesionale; Este centrată pe individ și nevoile, interesele sale; Se desfășoară în mod organizat în afara școlii; Nu are caracter obligatoriu, participă cine vrea; Permite asimilarea de noi cunoștințe, idei, viziuni; Folosește metode practice, interactive și diverse de formare;Nu are limită de vârstă, se bazează pe învățarea pe tot parcursul vieții.
Avantajele educației non-formale
Antrenament practic și vocațional; Dezvoltarea naturală a minții care nu așteaptă ca sistemul să se îmbunătățească;
Alfabetizare cu creșterea abilităților în care auto-învățarea este apreciată; Flexibilitatea în vârstă, curriculum și timp; Un sistem educațional cap-coadă în care atât sectorul public cât și privat sunt implicați; Nu este nevoie de examene regulate; Diplomele, certificările și premiile nu sunt esențiale; Poți crea propria programă de educație, centrată pe nevoile și interesele copilului; Susține procesul de autocunoaștere care stă la baza
dezvoltării armonioase; Oferă o înțelegere mai bună asupra societății și a mediului; Determină o atitudine activă și participativă; Stimulează dezvoltarea de noi abilități și talente;
Ajută la formarea unui set personal de valori; Ajută la dezvoltarea individuală dar și integrarea într-o echipă;
Toate aceste beneficii derivă din faptul că educația non-formală pune individul în centrul procesului de formare și asigură mediul necesar identificării și dezvoltării înclinațiilor, aptitudinilor și abilităților personale.
Dezavantajele educației non-formale
Prezența participanților este instabilă; Câteodată, este o pierdere de timp, deoarece nu este nevoie de examene regulate și astfel la finalul sesiunii nu se primește o diplomă; Abilitățile de bază de a scrie și a citi sunt cruciale să fie învățate; Nu sunt profesori antrenați; Elevii ar putea să nu se bucure de aceiași încredere ca și elevii normali;Unele instituții ar putea oferi certificări false prin intermediul cursurilor online:
* Examen de absolvire a liceului; bac.
* Curriculum școlar - Conținutul învățământului-caracteristici, surse, factori si criterii care determina conținutul învățământului