|
---|
Cap. VIII – Educatia Religioasa
Învățământul religios în unele State EuropeneÎnvăţământul religios în şcolile publice din unele State Europene a.- Introducere
Libertatea de opinie, dreptul de a construi propria dezvoltare a personalităţii, dreptul la cunoaştere, la propria opţiune şi dreptul a decide cu privire la propria persoană sunt garantate prin lege. Orice încălcare a acestora poate duce la atragerea unei forme de răspundere, inclusiv de natură penală. România, prin chiar textul constituţional asigură libertatea învăţământului religios potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.
b.- Religie şi educaţie şcolară, la nivel european: BELGIA Organizarea învăţământului în Belgia este diferită în Nord faţă de Sud. Fiecare dintre cele două comunităţi importante, flamandă şi francofonă, au propriul sistem de învăţământ. Cu toate acestea, ca o moştenire a trecutului, sistemul educaţional din ambele părţi ale Belgiei a fost determinat printr-o lege care se numeşte “Pactul şcoală”, care a fost convenit la 20 noiembrie 1958. Prin acest pact, educaţia confesională şi non-confesională a fost confirmată în mod legal. În şcolile publice există posibilitatea de a organiza cursuri confesionale, dacă sunt suficienţi elevi doritori şi numai pentru cultele recunoscute în Belgia: catolicism, protestantism, islam şi iudaism. BULGARIA În şcolile publice din Bulgaria, până la 16 ani practic nu există educaţie religioasă deşi formal poate fi întâlnită ca opţiune de studiu. CIPRU Pentru elevii de confesiune ortodoxă, orele de religie sunt obligatorii pentru toate cele trei nivele de şcolarizare: primar, secundar şi liceal. Orele de religie au o durată de 45 minute şi se desfăşoară de două ori pe săptămână. Pentru elevii aparţinând altor culte religioase, pregătirea religioasă se desfăşoară pe lângă biserici aparţinând cultelor respective (ex. romano-catolici, armeni etc.). CROAŢIA Învăţământul religios catolic în Republica Croaţia a fost introdus ca o materie facultativă în şcolile primare şi materie obligatorie și facultativă în licee (elevii pot să aleagă între învăţământul religios catolic şi etică). În temeiul articolului 2 din Legea privind confirmarea acordului de colaborare între Sfântul Scaun şi Republica Croaţia în domeniul educaţiei şi culturii (Monitorul Oficial al Republicii Croaţia, Acorduri internaţionale, nr.2/1997), Guvernul Republicii Croaţia şi Conferinţa Episcopală Croată încheie un Acord cu privire la învăţământul catolic în şcoli publice şi instituţii preşcolare publice5 . La art.1 al.1 şi 4 se prevede că: învăţământul religios catolic în şcolile publice primare şi secundare este o materie obligatorie pentru elevii care o aleg. Învăţământul religios catolic în şcolile primare şi secundare se desfăşoară în aceleaşi condiţii ca şi celelalte materii. Menţionăm de asemenea că există un Acord între Guvernul Republicii Croaţia şi Biserica Ortodoxă Sârbă în Croaţia privind chestiunile de interes comun6 (publicat în Monitorul Oficial al Republicii Croaţia nr.196/2003). Astfel, învăţământul religios ortodox în şcolile publice primare şi secundare este o materie obligatorie pentru elevii care o aleg. Învăţământul religios ortodox se desfăşoară în aceleaşi condiţii ca şi celelalte materii. Grupul trebuie să fie format din cel puţin şapte elevi. Există de asemenea un Acord între Guvernul Republicii Croaţia şi comunitatea evreiască în Republica Croaţia privind chestiunile de interes comun (Monitorul Oficial al Republicii Croaţia nr.4/2012). La art.11 se prevede că învăţământul religios evreiesc în şcolile publice primare şi secundare din Croaţia este o materie facultativă, obligatorie pentru acei elevi care o aleg şi se efectuează în aceleaşi condiţii ca şi celelalte materii. Grupul trebuie să fie format de cel puţin şapte elevi. S-a încheiat şi un Acord între Guvernul Republicii Croaţia şi comunitatea islamică în Republica Croaţia privind chestiunile de interes comun (Monitorul Oficial al Republicii Croaţia, nr.196/2003 şi 86/2014). ESTONIA In Estonia, şcoala publică este seculară. Educaţia religioasă este opţională şi acoperă ceea ce noi am numi, de fapt, „istoria religiilor”. Există şi un foarte mic număr de şcoli religioase, unde religia se predă în manieră confesională. În legislaţia estoniană se face o distincţie între subiectul confesional predat numai în şcolile private, si cel non-confesional, care este despre religiile lumii, predate în şcolile de cultură generală municipale şi de stat. Educaţia religioasă se bazează pe principiile libertăţii de religie şi gândire. Aceasta acoperă diferite religii şi mişcări religioase şi îi învaţă pe elevi să înţeleagă cum religia şi viziunea asupra lumii este exprimată în cultură, în viaţa indivizilor şi în societate. Si discută probleme existenţiale. Scopul este de a modela abilităţi şi atitudini care stau la baza de înţelegere reciprocă, respect, deschidere şi pregătire pentru dialog şi cooperare. Educaţia religioasă nu promovează nici o biserică în mod special, deoarece nu se consideră că o singură viziune asupra lumii este modelul bun de urmat de către elevi. Cunoştinţele oferite despre diferitele religii constituie un mijloc pentru alfabetizare religioasă şi o înţelegere a patrimoniului cultural, pentru a dezvolta o identitate deschisă şi o disponibilitate a dialogului între diferite credinţe religioase. De asemenea sprijină dezvoltarea morală a elevilor pentru a-şi dezvolta viziunea asupra lumii şi gândirea critică, pentru a-şi dezvolte conştiinţa şi responsabilitatea socială. În şcoala de bază, în prima etapă de studiu cu vârsta 7-10 ani, se studiază la orele de religie: "Obiceiuri, poveşti şi valori". În a doua etapă de studiu, cu vârsta 10-13 ani se învaţă despre „Valori şi alegeri” iar în a treia etapă de studiu, cu vârsta 13-16 ani, orele de religie se referă la :”O lume, diferite religii”. Învățământ secundar superior (vârsta 16-19) conţine în curriculum-ul învăţământului religios: „Oamenii şi Religie”, „Peisajul religios al Estoniei”. FINLANDA Finlanda si Estonia figurează, în studiile care fac clasamente ale religiozităţii, cotate printre cele mai puţin religioase state din Europa. Evident, clasamentele acestea iau în considerare criterii precum numărul celor care se declară religioşi sau atei, numărul celor care frecventează slujbele bisericilor de care aparţin, etc. Sfera publică este practic complet secularizată. În Finlanda se predă religie în scoli, dar de asemenea într-o manieră non-confesională. În şcolile secundare şi superioare, elevilor care aparţin unei comunităţi religioase le sunt oferite educaţia religioasă şi etica, acestea fiind predate neafiliate. O minoritate semnificată este cu elevi non-religioşi sau aparţin unei alte religii. Predarea unor alte religii decât cea Evanghelică Luterană şi ortodoxă, este posibilă în cazul în care există cel puţin trei elevi care aparţin aceleiaşi comunităţi religioase şi dacă părinţii lor solicită asta. Minorităţile religioase nu sunt neglijate şi se are în vedere ca educaţia religioasă a elevului să fie în consens cu convingerile religioase ale familiei din care acesta provine. Elevii sunt familiarizaţi cu propria lor religie şi cu tradiţiile finlandeze. Religia este obligatorie atât în şcoala obligatorie (7-16 ani), cât şi-n ciclul superior (peste 16 ani). Elevii care nu aparţin nici unui grup religios, pot alege între educaţie religioasă şi etică. Educaţia religioasă în şcoli este non-confesională, fiind o educaţie informativă oferită de societate. Obiectivele şi conţinutul diferă de educaţia religioasă oferită de comunităţile religioase. FRANȚA Şcoala publică din Franţa s-a construit pe separarea Bisericii de Stat. În şcolile franceze religia nu este o materie de sine stătătoare însă fapte religioase, istorii ale religiilor şi anumite credinţe cu tentă religioasă sunt cuprinse în celelalte materii precum istoria, geografia, ştiinţele sociale. De asemenea, foarte des se organizează vizite cu clasa la lăcaşuri şi locuri de cult. În şcoli, colegii şi licee publice purtarea semnelor cu conținut religios sau a simbolurilor de apartenenţă religioasă la un cult sau la altul, este interzisă prin lege. GERMANIA In Constituţie se prevede dreptul la învățământ religios al elevilor. Există un Minister Central al Educaţiei dar având în vedere landurile, respectiv cele 16 statele federale, precizăm faptul că fiecare îşi are propriul guvern şi decide distinct cu privire modul în care realizează guvernarea, inclusiv din punct de vedere al învăţământului religios. Spre exemplu, în landul Baden Württenberg, copii minori pot renunţa la ora de religie cu menţiunea că trebuie să depună la directorul şcolii o declaraţie în scris, declaraţie care trebuie însă să conţină şi avizul părinţilor copilului minor. În acest caz ei sunt obligaţi să urmeze un curs de etică. În landul Bayern (Bavaria) elevii pot renunţa la ora de religie numai la vârsta de 18 ani. Pot să facă acest lucru şi la vârsta de 14 ani dar cu menţiunea că în acelaşi timp trebuie să renunţe şi la cultul religios din care fac parte. Orele de religie se organizează de şcoli pentru fiecare cult în parte cu menţiunea însă că trebuie să existe un număr minim de elevi înscrişi. LUXEMBURG Articolul 19 al Constituţiei Marelui Ducat de Luxemburg garantează libertatea cultelor, a exerciţiului lor public, cât şi libertatea manifestării opiniilor religioase. In Luxemburg, cooperarea dintre stat şi comunităţile religioase este reglată prin „convenții”. Condiţiile actuale ale învățământului religios în instituţiile publice sunt stabilite printr-o convenție din anul 1997, încheiată între Ministerul Educaţiei Naţionale şi Arhiepiscopia Catolică. Conform acestei convenţii, instruirea în domeniul religiei este coordonată, la nivelul celor 116 comune, de către reprezentanţii Bisericii Catolice şi ai autorităţilor comunale. In anul în care elevii urmează sa fie şcolarizaţi (fie în învăţământul primar – clasa I - a, fie în învăţământul secundar – clasa a VII - a), părinţii sau titularii legali ai acestora, împreună cu elevii au opţiunea de a alege între ore de religie catolică sau de morală. Conform datelor oferite de Biserica Catolică din Luxemburg, cursurile de religie sunt frecventate de 76% dintre elevii din şcolile primare şi de 51% de cei din şcolile secundare. Programa şcolară prevede două ore de religie pe săptămână. Pe parcursul întregului an de învăţământ, Biserica Catolică, cu sprijinul 14thInternational Symposium on Science, Theology and Arts 88 şcolii, organizează şi o serie de evenimente (slujbe pentru copii, workshop-uri, piese de teatru cu caracter religios, întâlniri săptămânale cu elevii) menite să consolideze cunoştinţele acumulate. La 26 ianuarie 2015, guvernul luxemburghez reprezentat prin premierul Xavier Bettel, care deţine şi portofoliul cultelor, ministrul afacerilor interne, Dan Kersch, şi ministrul educaţiei naţionale, Claude Meisch, a semnat un acord cu reprezentanţii comunităţilor religioase din Marele Ducat (Biserica catolică, comunitatea israelită, Biserica protestantă, comunitatea musulmană, Biserica anglicană şi Biserica ortodoxă), prin care se reglementează relaţiile administrative şi financiare între Stat şi diferitele comunităţi religioase. Acest acord urmează liniile programului guvernamental, de adaptare a relaţiilor dintre Stat şi Culte, la realitatea socială, introducând, în locul orelor de religie, un curs general de „educaţie a valorilor”. Această modificare, stipulată în Convenția semnată la 26 ianuarie 2015, urmează să fie aplicată, începând cu anul şcolar 2015-2016 . Din 1979, instituţiilor publice luxemburgheze le este interzis prin lege să colecteze date şi să publice statistici privind afilierea religioasă. În consecinţă, actuala apartenenţă religioasă se bazează pe estimări. Conform unui studiu din anul 2011 al Centrului luxemburghez de studii privind politicile socio-economice (CEPS/INSTEAD), 73% din populația Marelui Ducat este de religie creștină, 68,7% fiind catolică, 1,8% protestantă şi 1,9% de altă religie creştină. Se estimează că există aproximativ 5.000 de creştini ortodocşi greci, sârbi, români şi ruşi. 25% din populație este atee. 16% din populaţie consideră religia foarte importantă, 26% - destul de importantă, 32% - nu foarte importantă şi 26% - deloc importantă. PORTUGALIA În Portugalia, prin lege, bisericile şi celelalte comunităţi religioase înregistrate pot solicita Ministerului Educaţiei să se predea Morala şi religia în învăţământul primar şi secundar, ca materie opţională. Aceasta nu poate constitui însă alternativă la alte materii sau subiecte din curricular. Pentru obţinerea acordului Ministerului Educaţiei, trebuie să existe un număr minim de elevi care să se exprime, personal sau prin reprezentanţi (părinţi), în favoarea acestor cursuri. Profesorii de morală şi religie nu pot preda aceloraşi elevi alte materii. Statul portughez angajează, transferă sau concediază profesorii de morală şi religie numai la propunerea sau cu acordul bisericilor sau al comunităţilor religioase respective. Pregătirea profesorilor, a programelor şi materialelor de studiu, în linie cu orientarea generală a sistemului naţional de educaţie, sunt în responsabilitatea autorităţilor eclesiastice. Legea nr.16 din 22 iunie 2001 guvernează relaţiile dintre statul portughez şi bisericile şi grupările religioase active pe teritoriul naţional al Portugaliei. In regatul Unit, religia este materie obligatorie în şcolile subvenţionate (ciclul primar şi general). In liceu este materie opţională şi la alegere între diferite tipuri de credinţe. SLOVENIA Art.72 din Legea Slovenă a Educaţiei Publice Finanţate (grădiniță, scoală elementară şi liceu), interzice în mod explicit orice tip de educaţie religioasă în instituţiile educaţionale finanţate de stat, fie ea grăadiniţă/şcoală publică, sau grăadiniţă/şcoală, care, ca parte a curriculei, beneficiază de o subvenţie de la Stat. Activităţi extra--curricurale, inclusiv educaţia religioasă, pot fi efectuate cu acordul directorului şcolii, dar nu pot interfera cu timpul din programul de activităţi curriculare. Mai simplu şi mai practic, educaţia religioasă în sistemul şcolar de stat sloven se poate face numai după-amiaza şi cu finanţare privată, dacă directorul respectivei şcoli permite acest lucru. Mai mult decât atât, nu se obişnuieşte ca educaţia religioasă să aibă loc în incinta sediului vreunei şcoli din Slovenia. De obicei, lecţiile de religie, sunt organizate de către bisericile catolice (religia majoritară în Slovenia) şi de către alte confesiuni în locaţiile lor proprii, după amiaza. Participarea la acestea este complet voluntară. SPANIA Constituţia Spaniolă, în art 27 al.3, specifică faptul că autorităţile publice garantează dreptul de asistenţă părinţilor pentru ca, copiii lor să primească formarea religioasă şi morală care să fie în concordanţă cu propriile convingeri. Educaţia religioasă în Spania se face atât în învăţământul primar, cât şi în învăţământul secundar. Conţinuturile sale cuprind dogmele, credinţele, principiile, morala şi ritualurile unui anumit cult religios, în general al celui catolic. În ultimii ani, numărul elevilor care aleg sa participe la orele de religie este în continuă scădere. Pe nivelul de învăţământ primar, de la 75% elevi care studiau religia, s-a ajuns în prezent la 50% ia pe învăţământul secundar de la peste 55 % s-a ajuns la 25%. Numărul de tineri care se declară creştini a scăzut de asemenea în mod drastic. Biserica încercă din greu să lupte pentru religie ca materie obligatorie în şcoli, la toate nivele. În colegiile şi şcolile catolice subvenţionate de stat cu profil religios, religia este materie obligatorie. În celelalte şcoli rămâne ca materie opţională. SUEDIA Scopul educaţiei religioase suedeze este de a ajuta elevii să dezvolte cunoaşterea religiilor şi a altor perspective asupra vieţii în propria lor societate şi în alte părţi ale lumii. Prin predare, elevii ar trebui să devină sensibili la modul în care oamenii cu diferite tradiţii religioase trăiesc şi cum aceştia îşi exprimă religia şi credinţa lor în moduri diferite. Predarea trebuie să evidenţieze în mod echilibrat rolul pe care religiile îl pot juca în societate, atât în urmărirea conflictelor de pace şi rezolvarea acestora, cât şi-n scopul de a promova coeziunea socială. Deoarece ideea este de a oferi o înţelegere echilibrată a marilor religii ale lumii, nu este posibil de a opta pentru culte religioase specifice. Deşi o şcoală evreiască poate avea posibilitatea de a se concentra mai mult asupra iudaismului, abordarea echilibrată între diferitele religii în curriculum este ceva care este reglementat central de la guvern. Educaţia religioasă este obligatorie în sistemul şcolar suedez până in clasa a 9-a (de exemplu, vârsta de 15 ani). Noul curriculum este în vigoare începând cu iulie 2011, ceea ce implică schimbări în ceea ce priveşte testele obligatorii naţionale în clasele 3,6 şi 9. Religia nu este inclusă în testele de clasa a 3-a. Din 15 aprilie 2015, testele pentru ştiinţele sociale (care include educaţia religioasă), în clasa a 6-a, vor fi voluntare pentru şcoli, rămânând la decizia directorului şcolii. În ceea ce priveşte clasa a 9-a, testele pentru disciplinele de ştiinţe sociale sunt atribuite în mod egal şi aleatoriu pentru toate şcolile din Suedia, astfel aproximativ ¼ şcoli au teste anuale naţionale la religie. În curriculum, 885 de ore în total sunt pliate pentru disciplinele de ştiinţe sociale pe parcursul a 9 ani de şcoală publică. Directorul şi profesorul decid cu privire la regimul de predare, chiar dacă orele sunt împărţite în mod egal între cele patru subiecte de ştiinţe sociale.
Biblioteca virtuala a Bisericii 'Sfanta Treime' din Los Angeles, CaliforniaIași * Bazilica * Cluj * Biblioteca Națională Română (Digitală) * Biblioteca Digitala Nationala * Europeana * Humanitas * Biblioteca Centrală Universitară Bucureşti * Biblioteca Polirom * Poezii Romanesti |