|
Linia dublă marchează frontiera dintre zona de influenţă a limbii latine (Ia Nord şi la Vest) şi cea a limbii greceşti (Ia Sud), în secolul al I I-lea al erei noastre. Nuanta cenuşie indică progresul realizat de limba latină la sfârşitul secolului al III-lea. Asteriscul desemnează coloniile romane al căror element latin a fost progresiv rezorbit de hellenism. În hașură, regiunile muntoase ce depăşesc altitudinea de o mie de metri.
Diocletianus şi succesorii săi au dus o politică conștientă,
Pentru dezvoltarea-n Orient a studierii "limbii naţionale",
La întărirea Imperiului, factor de unitate de importanță.
Sec. IV și V, latina domină-n fața Egiptului, la tribunale.
Fondarea Constantinopolului, instalează pe pământ grec
Un focar de latinitate durabil. În sec. IV întâlnim scriitori
Latini de origine orientală, înalți funcționari, ca acel doct
Claudianus din Alexandria, și alți civili, cât și unii ofițeri.
Dar acest progres a fost relativ și s-a oprit cam curând,
De la sfârșitul sec. al IV-lea, limba greacă ia locul latinei
În practica de învățământ, în Berytos, la școala de drept.
Sub Împăratul Justinianus, Imperiul, hellenic va deveni.
Limba greacă la Roma
Sistemul educațional bilingv, nu s-a mai discutat în lume,
El a subzistat, cel puțin teoretic, cât a fost antica tranziție,
Înțelegem că pentru omul cultivat, Homer a fost un nume.
El ca și Meandros, fiind studiat, în copilărie, cu predilecție.
S-a constatat cât de utilă era limba greacă lui Aemilianus,
În epoca sa, însemna, mai întâi, a cunoaște limba greacă.
De-a lungul secolului al II-lea, cu mare siguranță s-a spus,
Că limba greacă e solicitată foarte mult de opinia romană.
Greaca lui Cicero
Cicero ne prezintă hellenismul latin în deplină dezvoltare,
El, nu numai că știe limba greacă, dar și cultura greacă
A timpului său. E o greacă liberă, vie, de mare valoare,
Cicero a și împrumutat multe cuvinte, din limba bogată.
Reculul limbii greceşti domină
Cicero a atins punctul culminant al folosirii limbii grecești,
După el, cu apariția Imperiului, cunoașterea acestei limbi
Descrescu mult, la Roma, lăsând loc limbii ei dumnezeiești,
Fapt inevitabil, întrucât s-a îmbogățit mult cultura la latini.
Limba greacă era atunci un instrument al culturii de bază,
Situația e alta după reforma școlară a lui Caecilius Epirota.
Plotius și Cicero, au spus că pentru latini nu mai contează,
S-a dezafectat educația copiilor de ceva ce nu mai conta.
A se cultiva, conta acum, ai studia pe Cicero și Vergilius.
În sec. al XVII-lea, limba greacă s-a retras în fața latinei,
Pentru școala romană, predarea limbii grecești n-a apus,
S-a menținut în medicină, filosofie, din amfiteatrul științei.
Metoda directă
Reculul limbii grecești se vede în metodele de învățământ,
Educația era bilingvă: studiul a 2 limbi înainta, simultan,
Copilul era preluat de un sclav sau bonă cu discernământ,
Și învăța a vorbi grecește, apoi descoperea limbajul latin.
Quintilianus cere latina, spre a nu se întrona accent străin,
Ajuns la vârsta școlară, se putea aborda studiul literelor,
În cele două limbi, simultan: cu scris și citit în prim plan,
Se pare că începea în greacă, apoi în latină, pentru viitor.
Manuale şcolare bilingve
Manualele bilingve, elaborate la începutul sec. al II-lea,
Erau concepute astfel încât să poată fi utilizate și de latini.
Ele au circulat mult în Occident, pe întreagă antichitatea
Și în evul mediu. Posedăm cel puțin șase diferite versiuni.
Ele au un vocabular grec-latin, dispus în ordine alfabetică,
Apoi după sens, în Capitula (nume de zei, de zeițe, etc...)
De legume, de pești, păsări ..; legat de mare și medicină,
Apoi texte simple, servind școlii hellenistice cu narațiunea.
Se cuprind fabule de Esop, un manual ușor de mitologie,
Un tratat juridic, un rezumat al istoriei războiului troian,
În sfârșit, și mai ales, un manual de curentă conversație,
Constituit din mici dialoguri familiare pe un savuros ton.
„O carte bună se deschide cu așteptări și se închide cu profit.″
- Amos Bronson Alcott |
|