|
---|
Cap. IX – Concluzii și pilde educaționale
1.- Colegiile militare: Arad și Lugoj M-a luat mămica de mânuță, și acum mi se amestecă în cap imagini pe unde am trecut: pe drumul de țară prin satele Stăncești, Scurtești, Ciocârlia, podul de peste apa Buzăului, într-un tren, apoi cred că am obosit să fiu atent și m-am trezit abia în fața unei porți din fier forjat, într-o curte. În curte se afla o gheretă ca un closet și am aflat că era dedicată arestului, pentru militarii de acolo care se abăteau de la disciplina de cazarmă. A apărut un ofițer (era colonelul, comandant), pe un cal alb, cum nici în vis nu văzusem. Clasa a I-a, la Arad
• Nu mă pot angaja să dau prea multe amănunte, așa că
voi reda numai ceea ce mi-a ajutat la o bună creștere prin învățătură și purtare: - Am fost preluat de un fel de pedagogă, care avea menirea
să ne învețe bunele reguli comportamentale. Venea în dormitor și ne învăța să ne facem patul, să ne lustruim ghetele, să ne spălăm dimineața, servea masa cu noi și ne arăta cum să mâncăm, era ca o mamă. - După amiaza nu mai era acea doamnă (Glicheria, parcă
se numea), venea un caporal de prin clasa a III-a care avea un sânge de torționar. La meditație, ne cerea: „Ochii în tavan, mâinile la spate și să nu se-audă musca, bzzzzzzzzzz!″ Era greu să înveți în acele condiții, de fapt nici nu aveam cum să învățăm. Într-o seară, acelui copil torționar i-a căzut pata pe mine și... împreună cu unii colegi care i se supuneau din teamă, m-au luat, mi-au dat pijamaua jos, și m-au așezat transversal pe două paturi, cu fundulețul la interval și a început să mă lovească cu o centură, din toate puterile lui. Cred că vroia să demonstreze ce puternic este și că toți elevii să-l admire și să-i asculte ordinele.
Am învățat că cei care ne supravegheau se purtau ca niște torționari și gândeau ca pe vremea lui Moș Teacă. De fapt mi-a fost o lecție pentru a îndura toate umilirile și abuzurile celor care aveau obligații de a ne educa.
• De Crăciunul anului 1946, am mers la serbarea acelei
zile. Noi elevii trebuia să participăm la spectacol pe o scenă înaltă pe care într-un colț se afla bradul de Moș Crăciun. Am avut și eu două intrări: cu o rugăminte pentru Moș Crăciun și cu poezia „Eu sunt un soldat voinic!″ Am fost aplaudat, am primit gradul de fruntaș furier, șef de clasă. • Am fost invitat la masa de Crăciun la maiorul preot al
Colegiului. Cred că am mâncat bine și au fost atenți cu mine, ca fiind un copil de statură mică, și că eram orfan. După masă, părintele i-a spus fetei lui să se joace cu mine, dar ea își dădea aere de prințesă, nu le prea avea cu modestia. Probabil că nu i-am plăcut. • La sărbătoarea Paștelui din anul 1947 , am avut onoarea
să fiu invitat la masă la domnul colonel doctor și... scenariul a fost cam asemănător cu cel de la maiorul preot. • În 1947, de ziua regelui (10 mai), colegii au mers la
paradă. Eu eram șef de clasă și ar fi trebuit să comand clasa, fiind șeful ei, cum făcusem și cu alte ocazii de ieșirea în oraș (mergeam pe lângă clasă și comandam cadența : „Un, doi, trei, patru .. un, doi, trei, patru, stâng, drept, stângul!″, și când apărea câte un ofițer, comandam:„ Clasă pentru onor la stân.. ga!″ Toată clasa intra în pas de front și își îndrepta capul spre stânga, iar eu, tot în pas de front, cu privirea spre ofițerul respectiv, salutam viguros. Am înțeles ce înseamnă o responsabilitate de conducere.
Dar în acel 10 mai, mă aflam la infirmerie, cu un lipom mare la baza craniului, în dreapta. Am fost internat la spitalul militar din Timișoara. Am fost introdus într-un salon mare, cu mulți răniți și simțeam o venerație pentru ei, pentru vitejia lor, Toți mă priveau drăgăstos, dar cel mai mult m-a impresionat un student căruia i se făcuse milă de mine și-mi aducea mieji de nucă. Operația a început, după ce medicii mi-au spus că trebuie să mă adoarmă. Eu i-am rugat să nu mă adoarmă și așa au făcut. După cum am priceput mai târziu, m-au anesteziat cu chelen. Simțeam atunci o răceală până și-n creier, aproape insuportabilă. Am avut o voință mare: nu am țipat, nu am plâns, ci, doar din când în când am gemut. Ajungând la școală am văzut că venise mămica la mine. Am mers împreună la medicul colegiului și, tare mult m-a lăudat domnul colonel doctor. Chipul mămichii se zbătea între zâmbete de fericire și lacrimi din cauza situației prin care am trecut. • La serbarea de încheiere a anului școlar, am fost introduși într-o sală foarte înaltă, cu mulți ofițeri, iar dintr-un balcon lateral ne cânta famfara militară. Se acordau premiile I, II. III și o mențiune. Eu atunci am obținut mențiune. Poate aș fi obținut mai mult, dar am fost în spital cam 3-4 săptămâni. • Îmi aduc aminte de curtea școlii, în care se aflau mai
multe corpuri, de clădire, cu holuri înalte și săli de clasă la fel, dar nu cred că erau în stil medieval, ci în stilurile epocii moderne. În afară de sala de clasă unde ne petreceam cel mai mult timp, nimic nu mi se părea interesant ca și construcție. Învățăturile educative din clasa a II-a, au fost: - Suportarea unor atrocități, foamete, dorul de mamă, - Era o școală săracă, cu podeaua dată cu motorină, sala
de clasă cam întunecată, cu un godin în fața clasei. Am învățat tabla înmulțirii, și cele 4 operații matematice, ni se dădeau exerciții la aritmetică pentru acasă, și teme pentru exersarea scrisului. Am învățat poezii.
Din punct de vedere educativ, am dedus: Gimnaziul l-am efectuat la Școala generală din Scurtești, la cinci Km de casa părintească. Nu aveam manuale și predarea la toate materiile de învățământ se făcea prin expunere verbală și prin scriere pe tabla școlară. Caietele de notițe erau maculatoare pe care eram nevoiți să scriem cu creionul chimic.
Modelele educaționale mi-au fost:
|
Cum să îmbătrânim frumos? Un exemplu pentru tinerii de astăzi |
---|
Nici la școala asta nu erau manuale și învățam după notițe. Ni se dictau lecțiile, dar unii profesori dictau prea repede și am început să stenografiem, în felul nostru, cu prescurtări, cu semne. Am avut notițe bune și unii colegi, copiau după ele.
Modele educaționale:
- Mihail Gregorian, profesor de Limba Română. Avea o
statură de urs. A fost poreclit Gogoloi. Preda foarte bine, mai ales gramatica și punctuația. Ne dădea dictări foarte bine ticluite care ne verificau scrierea cu capcane de punctuație. Era drept la note și respectuos cu elevii care se prezentau bine pregătiți;
- Domnul David Kobb, profesor de matematică. Era un
profesor respectabil și știa să mobilizeze elevii pentru învățare și să împiedice copierile între elevi.
- Doctor George Ioanițescu, profesor de Anatomie, preda
foarte bine și era foarte serios și drept cu elevii, dar avea patina fumatului excesiv, ceea ce constituia un model negativ pentru unii elevi.
- Domnul doctor Petrescu, profesor de Parazitologie și
directorul școlii. Era un profesor blând, dădea notițe foarte bune, încerca elevii cu notări, încât să vadă dacă se pregătesc pentru fiecare oră.
- Domnul doctor Mihai Ionescu, profesor de Chirurgie. Erașeful secției de Ortopedie de la Spitalul Brâncovenesc. Preda foarte bine, și am avut plăcerea să efectuăm și practica, cu dumnealui. Era un om cu prestanță, demn de tot respectul.
- Domnul doctor Ion Negreanu, profesor de Infectoconta
gioase la Spitalul Colentina. Era un doctor tânăr, ne preda bine. Efectuam și practica cu dumnealui și ne dădea responsabilități să completăm fișele medicale cu antecedentele heredocola-terale.
- Domnișoara doctor Nacu, profesoară de Fiziopatologie și
Anatomie Patologică. Era o domnișoară fină și frumoasă, și avea metode foarte bune de predare și de evaluare.
- Domnul doctor Alexandru Vonica, profesor de Igienă ali
mentară. Era directorul Sanepidului 23 August. Și practica o efectuam cu dumnealui la Sanepid. Acolo eram instruiți mai mult de felcerul igienist Florescu, un tânăr foarte apropiat de elevi. Ne lua cu dumnealui pe la diferite unități alimentare, unde primeam câte o porție de mâncare.
De fapt toți profesorii erau bine selectați și desfășurau învățământ de calitate. Concluziile educative mi-au fost:
- Seriozitate, ținută elevată, respectarea unor norme în
relațiile cu elevii. S-au constituit în mmodele demne de urmat.
Gaudeamus igitur - Therefore let us party |
---|
Cei șapte ani de acasă |
Educația primită în școli | |
---|---|---|
Pilde pozitive |
Pilde negative | |
Problemele Educației |
Câteva recomandări |