|
---|
Cap. IX – Concluzii și pilde educaționale
Cele mai profunde influențe asupra educației mele au
avut bunicii, părinții, rudele apropiate, prietenii din copilărie și oamenii buni ai satului (în mod deosebit bătrânii), dar și biserica satului, care mi-a sădit credința în suflet și-n minte.
Pentru a nu mă extinde prea mult în aceste pagini, voi restrânge listele, și voi cuprinde personalitățile marcante, foarte cunoscute, cu evitarea unor poziții politice delicate: • Chiriarhul dr. Angelescu Antim 2.- Înalte Feţe Bisericeşti la Institutul Teologic • Patriarhul României, PF Sa Justinian şi Episcop dr. Antonie Ploiesteanu, rectorul Institutului (1971) Pe acești profesori i-am privit cu ochii dilatați. Am fost uimit de calitățile pedagogice și morale,fiindu-mi modele de corectitudine, disciplină și pioșenie.3.- Alți mari ierarhi din România • Teoctist Arăpașu, Patriarh (1986 – 2007) • Dr. Donald Coggan, un mare nume, Arhiepiscop de
Canterbury,
5.- Mari ierarhi în America • IPS Valerian (Trifa) Multe personalități laice am întâlnit, în mod deosebit în Anglia și America. Le-am studiat biografiile,am avut onoarea să conversez cu ele, le-am studiat fizionomiile și mi le-am fixat ca modele educaționale.Desigur că or mai fi și unele minusuri, dar să luăm partea plină a paharului.6.- Scriitori, publicații, societăți 1.- Petru Popescu (scriitor, cineast, ziarist) 7.- Din domeniul artei 1.- Paula Gibson (actriță) 8.- Politică, Știință, Afaceri 1.- Mihai I (Regele României) și Regina Ana 9.- Politică, Știință, Afaceri 1.- Mihai I (Regele României) și Regina Ana
|
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! (Psalmul 102) |
---|
17.- Prof Nicolae Valeriu Stelescu, apărător al preotului
Constantin Alecse.
L-am cunoscut pe prof. Nicolae Stelescu, în Los Angeles,
prin anii 1983-1984. Era cu vreo 7 ani mai în vârstă decât mine.
Dimpreună cu soția sa Elisabeta (Betty) au devenit membri ai
parohiei noastre chiar de la început. Era un om de omenie.
Avea talent și, colabora la mai multe publicații românești,
inclusiv la ziarul Universul. Era prieten cu membrii Grupului
Naționalist, participa la toate mitingurile lor. Când, însă,
constata că sunt nedrepți, și mă criticau fără noimă, atunci
Stelescu sărea în ajutorul meu. Le dădea replici tăioase, mai
ales prin „Universul”, și argumenta logic și temeinic întru
apărarea mea.
Îmi amintesc o replică oferită lui Luca Crișan: Tu, neisprăvitule, ești ca o muscă, îți place să bâzâi, să
scormonești printre hoituri, și să otrăvești cu veninul tău pe cei
care îți stau în cale. Vei fi redus la tăcere numai atunci când tu,
gâză, vei fi strivit, chiar de Cel de Sus!”.
Mă simțeam inconfortabil cu un astfel de jargon, cu astfel
de expresii, pe care le folosea mai ales când mă apăra public,
prin ziare. Acela era Stelescu și nimeni nu-l putea schimba.
Dacă nu erau motive de scandal, atunci căuta, și găsea el
vreunul. Se așternuse pace de aproape 2 luni. Atacatorii nu
mai scrisese nimic împotriva mea. Când, deodată, mă simt
măgulit într-un articolaș, scris de Stelescu în „Universul″, prin
care-mi aducea laude nemeritate (cât de bun sunt cu toată
lumea, cum îi place de mult „Tableta Credinței”, ce frumos slujesc, etc…) L-am întrebat direct: - De ce ai scris acestea
profesore, fiindcă ăștia mă vor lua iarăși în peniță…? - Exact
pentru aceasta, fiindcă s-a așternut parcă o liniște care mă
enervează.
Era și nostim, acest profesor. Într-o noapte, pe la 3
dimineața, mă trezesc cu un telefon de la el, întrebându-mă: -
Ce faceți părinte? Dormeați cumva? - Desigur, îi răspunsei, fiind
abrupt sculat din somn. – Atunci, zise Stelescu, vorbim pe
mâine. Noapte bună!. A doua zi l-am sunat eu ca să înțeleg de
ce mă sunaseră la o oră atât de nepotrivită. I-am zis: - Este
totul în regulă cu dumneavoastră, domnule profesor? Cum vă
simțiți? – De la excelent în sus (pleonasm voit!), îmi răspunse,însă, sincer să fiu, nu-mi aduc bine-aminte dacă v-am sunat
ast’noapte…
Datorită fumatului, fără limită, Stelescu avea multe
probleme de sănătate. Aceasta a făcut să aibă multe complicațiiși să fie internat, pentru tratament, de multe ori. Îmi
reamintesc un episod hazliu. L-am vizitat într-un spital din
Palmdale, California, un spital guvernamental. Era o vizită la
care, prin coincidență, veniseră și soția sa, disperată căci
primise facturi de cheltuieli din partea spitalului, acumulând
sute de mii de dolari americani.
Cu un zâmbet pe buze și o față senină, profesorul
Stelescu își încuraja nevasta: - Betty, dacă ar fi fost vorba de
câțiva dolari, zeci de dolari, sau sute de dolari, poate că ar fi
motivație ca să fim îngrijorați, căci, logic, ar trebui să plătim.Însă, când este vorba de sute de mii de dolari, datorie la spital,
este o altă stare: nu de îngrijorare, ci de bucurie. Ei nu vor aveașansa de a-și recupera datoria, nici chiar dacă aș trăi o mie de
ani. Cred că eu voi crăpa, înainte ca ei să-ți trimită ultima
chitanță de plată, echivalentul a sute de mii de dolari. Așa că,
draga mea Betty bucură-te că nu sunt mii de dolari datorie, ci
sute de mii de dolari. Să știi domnule Capitalism neiertător că
ne vom revedea în lumea cealaltă.
Așa a fost profesorul Stelescu, părintele perlelor pe
bandă rulantă… A murit prea tânăr (+1990). A murit în
România, unde făcea prima lui vizită după 1989. Să-i fie țărâna
ușoară!
„Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o
puteţi folosi pentru a schimba lumea.″ – Nelson Mandela
„Credința înseamnă să faci primul pas chiar dacă nu vezi
toată scara.” [Martin Luther King]
12.- Judecător Federal, în apărarea pr. Constantin Alecse. Prin intermediul lui Aristide Buhoiu, l-am cunoscut pe Judecătorul Federal Alex Kozinski, de origine română. Alex Kozinski, judecător-şef la a noua Curte de Apel a SUA, născut în 1950, la Bucureşti, a ajuns în SUA în 1962, ajungând Judecător Federal, numit de Ronald Reagan. I-am cerut o audiență privată. Era cândva pe la mijlocul anului 1989, în iureșul atacurilor împotriva mea, pe toate fronturile.
M-a primit cu multă căldură. Pereții biroului său din
clădirea federală din Pasadena (birou care ocupă tot etajul
superior al clădirii) erau împodobiți cu tablouri cuprinzând
peisaje din România, și tablouri cu colegii săi judecători,
politicieni de seamă, președintele Reagan și alte personalități
americane. I-am explicat problemele ce le întâmpin din cauza
conaționalilor mei și, l-am rugat, dacă poate, să-mi dea vreun
sfat. Mi-a explicat faptul că, în poziția sa de Judecător Federal
nu poate să-mi dea niciun sfat, însă, poate să-mi aranjeze oîntâlnire cu o Firmă de Avocați, majoritatea dintre ei fiindu-i
foști colegi, care mă poate ajuta "pro-bono" cu cele legale. I-am
mulțumit și, la plecare, îmi destăinui o doleanță personală. –
Când mai ofer câte o petrecere colegilor mei, în Beverly Hills, îi
servesc cu tradiționalii mititei. Există însă ceva de care îmi este
poftă și, care nu am mai mâncat de pe vremea bunicii, este vorba de colivă. Vă imaginați ce colivă i-a pregătit d-na
preoteasă, fapt pentru care, ori de câte ori ne mai întâlnim,
ocazional, ține să-mi mulțumească! M-am prezentat, în ziua și
la ora stabilită, la Firma de Avocați. Din motive juridice, nu-i
dau numele, însă pot spune că este o firmă de avocați foarte
puternică. Le-am explicat despre ce este vorba. Le-am oferit
numele și adresele „prietenilor” mei, care de ani de zile îmi
dădeau bătăi de cap. Și-au luat notițe. Erau familiarizați cu
astfel de cazuri, similare, din alte comunități. Așa că, primul
lucru ce l-au făcut a fost acela de a-i contacta pe toți, fiecare la
adresa lui, dându-le de știre că acești avocați mă reprezintă
oficial în disputa aflată în cauză. Au mai fost încunoștințați de
faptul că este bine ca fiecare dintre „binefăcătorii” mei să se
pregătească legal, fiindcă se va porni o acțiune legală în această
situație. La cca 2-3 săptămâni după întâlnirea mea cu avocații,
primesc un telefon din partea Avocatului de Caz, care măîntrebă:
- Au acești speriați situație materială, de pe urma cărora puteți
să recuperați ceva? Înțelegem că ei, toți în grup fug ca
potârnichile. Vă rog să ne sfătuiți ce aveți de gând. Doriți să-i
persecutăm, să mergem mai departe după ei?
- Nu domnule avocat. Dorința mea este doar să-i oprim. Să nu
mă mai necăjească.
- Pastore, ești un om bun. Astfel de hiene nu ar trebui să fie
iertate. Eu însă, am fost de altă părere. Să-i iert. Și pe mulți
dintre ei i-am iertat la groapă, atunci când le-am săvârșit slujbaînmormântării. Să-i ierte Dumnezeu!
Patrusprezece ani de acasă |
Educatia la Seminar | |
---|---|---|
Intemeierea familiei |
Anii slujirii în Anglia | |
Mitropolia ROMA |
Pilde pozitive |