D.- Etapizarea educației
1. Educația timpurie
Educația pentru copii nu este obligatorie și durează între 0 și 6 ani . Este, de asemenea, cunoscută sub numele de preșcolară și apare atunci când copiii frecventează creșa sau grădinița. De asemenea, primește numele P3, P4, P5. Are o mare importanță, deoarece implică contactul multor copii cu sistemul educațional.
2. Educația primară
Următoarea etapă este educația primară, care variază între 6 și 12 ani. Este obligatorie și, prin urmare, gratuită, cu excepția cărților și a materialelor școlare.
3. Învățământul secundar
Această etapă durează de la 12 la 16 ani și este obligatorie. Este alcătuită din 4 cursuri și avansează în învățarea matematicii, limbilor și culturii generale. În același timp, permite accesul la tipuri de învățare mai dezvoltate.
4. Învățământul secundar superior
Este, de asemenea, cunoscut sub numele de învățământ secundar post-obligatoriu și include bacalaureatul și formarea profesională intermediară. Are o abordare mai orientată spre tranzacții și cunoștințe practice și specifice.
5. Învățământul superior
Această etapă reprezintă învățământul superior și studiile universitare.
6. Învățământul postuniversitar
Această etapă include formarea care are loc după universitate și include postuniversitare, masterat și doctorat. Se consideră că în ea se fac învățăminte de specializare.
Articol asociat: "Cele mai bune 20 de masterat în psihologie"
7.- După modul de aplicare
În funcție de modul în care este prezentată educația, aceasta poate fi: online, față în față sau semi-clasă.
a. Educație online (învățământ la distanță)
Educația online a câștigat teren în ultimii ani deoarece este o alternativă confortabilă pentru cei care nu au prea mult timp sau nu locuiesc departe de locul în care sunt predate orele.
Acest tip de educație este util datorită numeroaselor sale avantaje, deși are și dezavantaje.
b. Educație față-în-față
Educația față în față este predată în sălile de clasă, iar frecventarea este obligatorie. Acesta este forma clasică a educației.
De ce este școala „față în față″ importantă pentru copii?
Este bine pentru copii să meargă la școală? Poate fi educația online o alternativă? Dacă da, pentru cine? Ce grupuri de copii pot suferi cel mai mult dacă nu merg la școală?
Deschiderea școlilor este o decizie complicată. Trebuie să punem în balanță riscurile și avantajele într-o situație de incertitudine, nefiind siguri de evoluția vreunei epidemii și necunoscând pe deplin riscurile la care ne supunem. Decizia ar trebui luată în cadrul echipelor multidisciplinare, alcătuite în primul rând din medici epidemiologi și specialiști în educație.
La nivel internațional, specialiștii în educație și psihologia dezvoltării au evidențiat câteva aspecte foarte importante. Există unele categorii de copii pentru care deschiderea școlilor este vitală. Dacă aceștia nu pot merge la școală, dezvoltarea lor cognitivă, socio-emoțională și academică va avea de suferit.
Prima categorie de copii care ar avea de suferit dacă nu merg la școală este cea a copiilor care provin din medii defavorizate. Copiii care nu au un telefon mobil sau o tabletă și care nu au acces la internet nu pot lua parte la orele realizate online de către profesori, nu pot consulta resursele disponibile pentru a învăța și a-și face temele și nu pot comunica eficient cu cadrele didactice care i-ar susține în tot acest proces de învățare.
Dincolo de aspectele materiale, există copii care poate au resursele materiale, își pot cumpăra o tabletă și au acces la internet, însă nu au un adult care să îi monitorizeze și să îi ajute să învețe online. Este posibil ca adulții din viața copiilor să nu aibă ei înșiși abilitatea de a utiliza tehnologia sau de a ajuta copiii să-și organizeze procesul de învățare. Sau mai există și cazuri în care adulții au aceste abilități, dar din cauza programului încărcat și a faptului că trebuie să lucreze multe ore, nu sunt acasă și nu pot monitoriza sau îndruma copiii în intervalul în care aceștia ar trebui să învețe.
Copiii care aparțin unor grupuri speciale, precum nevăzătorii, surdo-muții sau cei cu cerințe educaționale speciale (CES), pot avea reale dificultăți în a parcurge online materialele de studiu. Acești copii au nevoie de monitorizare și ghidare specială în procesul de învățare, de multe ori părinții neavând timpul sau pregătirea de specialitate pentru a se putea adapta nevoii acestora. Școala cu cadre didactice pregătite special pentru aceste categorii de copii reprezintă mediul ideal în care ei pot învăța.
Copiii până în clasa a treia pot suferi dacă educația se realizează doar online.
Există anumite categorii de vârstă la care participarea la ore față în față este mult mai importantă? Dr. Heidi Schweingruber, directoare a comitetului de științe ale educației din cadrul National Academies of Science, Engineering and Medicine subliniază faptul că, copiii până în clasa a treia pot suferi dacă educația se realizează doar online. Aceștia pot suferi mai mult decât ceilalți deoarece școala le creează mediul în care ei să își dezvolte funcțiile executive, funcții care sunt destul de bine dezvoltate la elevii care sunt cel puțin în clasa a șasea.
Dar ce sunt funcțiile executive? Funcțiile executive și de auto-reglare sunt procesele mentale care ne permit să planificăm, să ne concentrăm atenția, să ne amintim instrucțiuni și să realizăm mai multe sarcini simultan. Creierul are nevoie de aceste abilități pentru a putea ignora distractorii și a ne concentra atenția, a prioritiza sarcini, a stabili și atinge scopuri și pentru a ne controla impulsurile.
Când vorbim despre funcții executive și de auto-reglare ne referim la trei mari procese principale: memoria de lucru, flexibilitatea mentală și autocontrolul. Memoria de lucru ne ajută să reținem și să manipulăm informații distincte pentru perioade scurte de timp. Flexibilitatea mentală ne ajută să susținem sau să comutăm atenția ca răspuns la diverse solicitări ale sarcinilor în care ne implicăm. Autocontrolul ne ajută să ne setăm priorități și să rezistăm tendințelor impulsive. Copiii nu se nasc cu aceste abilități. Dacă nu primesc din partea adulților sau din partea mediului ceea ce au nevoie, dezvoltarea acestor abilități va fi întârziată sau afectată.
La școală, copiii mici își dezvoltă funcțiile executive și abilitățile care îi ajută să monitorizeze propriul proces de învățare. În primii ani de școală ei învață cum să învețe, cum să își mențină sau să își redirecționeze atenția dacă sunt distrași. În mediul online, copiii mici se pot descurca bine, însă au nevoie de adulți care să-i ajute să fie atenți la lecții, să nu fie distrași, să își organizeze timpul pentru temele de acasă. La școală, învățătoarea sau profesorii, văzând copiii, reușesc să facă acest lucru în timpul orelor. Acasă, adulții îi pot ajuta să se concentreze și să își redirecționeze atenția, punându-le întrebări legate de lecții și verificând dacă aceștia au înțeles.
Pentru copiii mici, dezvoltarea abilității de a scrie, de a citi și de a face calcule matematice poate avea de suferit dacă aceștia nu merg la școală. Studiile de specialitate ne indică faptul că dacă copiii nu au un anumit nivel al abilității de a citi și de a face calcul matematic până în clasa a treia, acest lucru va avea urmări pe termen lung asupra parcursului lor academic.
Parcurgerea cursurilor față în față ar trebui să fie o prioritate pentru copiii din medii defavorizate, pentru copiii cu nevoi educaționale speciale și pentru cei aflați în ciclul primar de învățământ. (Alexandra Iacob)
c. Învățământul combinat
Educația combinată, combină cele două tipuri de educație anterioară. Prin urmare, în plus față de clasele "față în față", este, de asemenea, necesar să se desfășoare activități online,
conform conținutului.
Este posibil să se perfecționeze abilitățile, cunoștințele, valorile ..
8.- Educația pe specializări
a. Educația fizică
Educația fizică este un tip de educație care se axează pe educarea oamenilor despre modul în care, când și de ce este necesar să se facă o activitate fizică. De obicei combină aspecte teoretice (anatomie, periodizare sportivă etc.) cu practica fizică și sportivă. Concepția despre educație fizică reprezintă valorificarea conceptului de educație fizică, prin aplicarea lui la condițiile concrete ale anumitor societăți. Ea ilustrează sistemul de gândire în care se încadrează conceptul, precum și notele care îi diferențiază conținutul, dar mai ales finalitățile. În Romania, expresia acestei concepții se materializează în „Legea educației fizice și sportului”.
Educația fizică este o componentă importantă a educației globale. Prin conținutul și sarcinile sale specifice, prin influențele sale sistemice asupra individului, atât în plan motric, cât și fizic, intelectual, afectiv, estetic, etc., ea se constituie într-o cale spre educația generală.
Conceptul de educație fizică reprezintă o abstractizare și o generalizare a experienței acumulate în acest domeniu, începând din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre.
Conform documentului „Legea educației fizice și sportului”, acestea sunt activități de interes național, sprijinite de stat, de aceea se precizează că: „prin educație fizică și sport se înțelege toate formele de activitate fizică menite, printr-o participare organizată sau independentă, să exprime sau să amelioreze condiția fizică și confortul spiritual, să stabilească relații sociale civilizate și să conducă la obținerea de rezultate în competiții de orice nivel. Practicarea educației fizice și sportului este un drept al persoanei, fără nici o discriminare, garantat de stat, iar autoritățile administrative, instituțiile de învățământ și instituțiile sportive au obligația de a sprijini educația fizică, sportul pentru toți și sportul de performanță și de a asigura condițiile de practicare a acestora”. O atenție specială se acordă persoanelor cu deficiențe fizice, senzoriale și psihice, necesității de recuperare și de (re)inserție socială.
Specificul calitativ al educației fizice nu constă în faptul că se desfășoară o activitate motrică, ci modul în care se desfășoară această activitate, în obiectivele urmărite și în accentul pus pe valoarea formativă a conținutului instruirii.
Conceptul de educație fizică trebuie să evidențieze contribuțiile multiple ale acestei activități la calitatea vieții individului. În viziunea lui Kretchmar (1994), aceste valori create și promovate de educația fizică sunt reprezentate de: cunoaștere, fitness , deprinderi motrice și satisfacție (plăcere).
În etapa actuală este formarea la elevi a unui sistem de cunoștințe și motivații, care vor contribui la formarea deprinderilor practicării sistematice a exercițiului fizic pe parcursul vieții. Conceptul de educație fizică trebuie să sublinieze influențele multiple ale acestei activități asupra vieții individului: educația fizică este un tip de activitate motrică, constituită din acțiuni motrice sistematizate conform unor criterii specifice, subiective; educația fizică este o componentă a educației integrale, realizată în cadrul procesului instructiv-educativ; educația fizică se constituie într-un ansamblu de forme de organizare, ce valorifica sistematic exercițiile fizice în scopul realizării obiectivelor; educația fizică este un sistem de instrumente care acționează asupra individului; educația fizică și sportivă școlară constituie în concepția actuală una din verigile cele mai importante ale educației fizice și sportului în țara noastră; educația fizică, ca principala activitate de tip motrică e accesibilă tuturor vârstelor, are obiective generale si diferențiate pentru fiecare subsistem specific ca proces instructiv-educativ, dar și ca auto educație fizică este o activitate deliberat construită și desfășurată în vederea perfecționării, dezvoltării fizice și a capacității motrice ale participanților exercițiilor fizice, în funcție de particularitățile de vârstă, sex și de cerințele de integrare socială; educația fizica are un pronunțat caracter formativ, ea beneficiază de un număr foarte mare de exerciții fizice, diferențiate și adaptate la toate subsistemele și variabilele; educația fizică desfășurată în rândul tinerei generații școlare reprezintă subsistemul care este cel mai bine organizat.
La nivelul acestui subsistem există: cadre de specialitate înșcolare; obliga-tivitatea participării la forma organizatorică de bază (lecția); posibilitatea elevilor de a beneficia de o serie de alte forme bine statuate (gimnastica zilnnica, momentul de educație fizică, etc.); activitatea sportivă și educativă; evaluarea randamentului subiecților pe baza unor probe și criterii precise.
Educația fizică si sportivă școlară are de îndeplinit obiective educativ distractive specifice, precum subordonarea idealului și funcțiilor general valabile pentru întreg fenomenul de practicare al exercițiilor fizice. Aceasta nu poate fi realizată decât prin conceperea și transpunerea în practică a unui proces desfășurat în timp și după anumite reguli bine statornicite în sistemul de învățământ.
Modernizarea permanentă a activității de educație fizică și sport în școală impune găsirea unor noi metode, procedee și mijloace prin care să acționeze în practică, precum și perfecționarea continuă a celor existente, a celor asa zise clasice, tradiționale, în baza noilor obiective ce stau în fața acestui obiect de învățământ.
b. Educația emoțională
Acest tip de educație are legătură cu inteligența emoțională. Învățarea emoțională este strâns legată de sănătatea ocupațională și de îmbunătățirea productivității. Unele aspecte ale educației emoționale includ: auto-cunoașterea emoțională, controlul și controlul emoțional și știu cum să recunoaștem emoțiile celorlalți.
Cele 10 beneficii ale inteligenței emoționale
Inteligența emoțională (IE), un concept care s-a popularizat, este capacitatea de a identifica, de a înțelege și de a reglementa propriile emoții și emoțiile altora. Există numeroase cercetări care și-au demonstrat beneficiile, ceea ce a însemnat că, de doar două decenii, aceasta a fost aplicată atât la locul de muncă, cât și în mediul educațional sau clinic.
Beneficiile inteligenței emoționale
Îmbunătățirea conștiinței de sine și luarea deciziilor
Auto-cunoașterea are un efect pozitiv asupra stimei de sine și asupra încrederii de sine în diferite situaţii de zi cu zi.
De asemenea permite oamenilor să-și evalueze sistemul de valori și credințele, ajută la detectarea punctelor forte și a punctelor slabe de îmbunătățire și este necesar să se ia decizii mai bune în viață.
Un aspect care face parte din inteligența emoțională este cunoașterea de sine. Prin urmare, îmbunătățirea inteligenței emoționale este de a îmbunătăți cunoașterea de sine.
Îmbunătățirea performanței muncii
Inteligența emoțională aplicată muncii este extrem de utilă în diferite aspecte. De exemplu, îmbunătățește produc-tivitatea angajaților, îmbunătățește sănătatea ocupațională, îmbunătățește serviciile pentru clienți, etc.
Protejați-vă și evitați stresul Managementul emoțional corect este atât de important pentru a proteja stresul ca să nu-l provoace. Imaginați-vă o situație de lucru în care lipsa de empatie și reglarea slabă a emoțiilor provoacă discuții continue cu șeful sau cu un coleg. Pe termen lung, aceste discuții pot genera un mediu de lucru proastă și, ca o consecință, un mediu stresant. Acum, imaginați-vă că sunteți șeful și că această gestionare emoțională vă face o persoană puțin tolerantă. Este clar că subordonații dvs. vor suferi din cauza lipsei de control emoțional, care poate deveni un stres pentru muncitorii pe care îi conduceți. De asta este important să ne bucurăm de un mediu cu inteligență emoțională, să ne protejăm de uzura și munca de zi cu zi.
Îmbunătățește relațiile interpersonale
Revenind la punctul anterior, exemplul arată că inteligența emoțională este crucială pentru menținerea relațiilor interpersonale sănătoase. Cunoașterea și înțelegerea emoțiilor proprii și a altora vă ajută să vă ocupați mai bine de conflicte, ceva ce poate fi inevitabil când trăim cu alți oameni.
De asemenea, nu uitați că relațiile sunt adesea o negociere constantă și mențineți echilibrul emoțional în situații care pot ieși cu ușurință din mana evită adesea durerea și neînțelegerile.
Încurajează dezvoltarea personală
Inteligența emoțională și dezvoltarea personală merg mână în mână. De fapt, antrenori, adică experți în dezvoltarea personală, ele aduc instrumente de inteligență emoțională în coachees, deoarece dezvoltarea personală a unui individ nu poate fi înțeleasă fără o cunoaștere corectă de sine și cu gestionarea propriilor emoții.
Oferă capacitatea de influență și de conducere
Inteligență emoțională este o competiție esențială a liderilor. Liderul propriu controlul emoțional sau cunoașterea înțelegerii altora este o bună demonstrație a abilităților de leadership.
De fapt, mulți lideri carismatici, care au inteligență emoțională ridicată, cum ar fi lider transformational, s-au dovedit a fi cele mai eficiente lideri în mai multe investigații, după cum motiva și crește productivitatea și eficiența grupului.
Promovează bunăstarea psihologică
În ultimii ani interesul pentru inteligența emoțională crește datorită beneficiilor pe care le aduce pentru bunăstarea psihologică. Multe patologii ale prezentului au legătură cu managementul emoțional corect și, din acest motiv, se aplică ca metodă terapeutică. Acum, nu numai că este utilizat cu adulții, dar în multe școli sunt educați cu inteligență emoțională, pentru că școlile sunt tot mai conștienți de importanța pe care EI are pentru sănătatea emoțională a studenților.
Reduceți anxietatea și ajutați la depășirea depresiei
Mulți oameni suferă de anxietate din cauza unei evaluări negative a realității sau a unui control incorect al emoțiilor, iar inteligența emoțională poate ajuta la prevenirea simptomelor anxioase. Diverse investigații au arătat că scorurile ridicate ale chestionarului Trasat Meta-Mood Scală (TMMS), dezvoltat de Salovey în 1995, care include trei dimensiuni, (1) atenție la sentimente, (2) claritatea emoțională și (3) reparații emoțio-nale, ele sunt asociate cu niveluri mai ridicate de satisfacție în viață și niveluri mai scăzute de anxietate.
Creșteți motivația și ajutați la atingerea obiectivelor
Mai multe studii au arătat că inteligența emoțională este extrem de important atunci când vine vorba de atingerea obiectivelor noastre și, de fapt, antrenorii îl folosesc pentru a-și motiva clienții. Inteligența emoțională ne protejează în situații dificile, deoarece cunoașterea de sine ne poate menține pe linia de plutire chiar și atunci când dorim să renunțăm sau să aruncăm prosopul. De exemplu, dacă detectăm și știm că sen-timentele de frustrare fac parte din viață, putem merge mai departe chiar dacă totul nu a mers așa cum vrem.
Ajută să dormiți mai bine
Îmbunătățirea bunăstării și a echilibrului emoțional este pozitivă pentru a putea dormi. Este obișnuit ca gestionarea defectuoasă a emoțiilor să provoace anxietate și să provoace probleme de zi cu zi. Toate acestea sunt negative pentru sănătatea noastră psihică și fizică și ne influențează somnul.
Ea a gestionat emoțiile noastre în mod corect, acceptând emoțiile noastre negative înțelegerea emoțiilor celorlalți și reglementarea comportamentului nostru, este cheia pentru o noapte de somn bun și o viață fără urcușuri mari și coborâșuri.
Atelier de Inteligență Emoțională.
Atelierul durează 12 săptămâni, în care veți învăța să înțelegeți, să vă experimentați și să vă gestionați sarcina zilnică emoțională și să vă îmbunătățiți calitatea vieții. În cadrul diferitelor sesiuni, veți putea să vă aruncați în diferite tehnici și instrumente care vă vor ajuta să vă conectați cu dvs., să vă reglați emoțiile, reduce stresul și atinge echilibrul emo-țional ceea ce trebuie să vă bucurați de o sănătate psihologică mai bună.
c. Educația în valori
Educația în valori nu este necesară doar pentru coexistența cu alte persoane, dar valorile au o influență decisivă asupra modului în care interpretăm evenimentele și, în consecință, asupra sănătății noastre emoționale. Educația în valori include educația morală.
d. Educația intelectuală
Educația intelectuală urmărește ca elevii să-și îmbunătățească abilitățile cognitive, memoria, raționamentul și / sau opinia critică. Educația reglementată se bazează pe acest tip de educație.
e. Educația socială
Pe lângă faptul că este o profesie din ce în ce mai recunoscută, educația socială este un tip de educație care promovează dezvoltarea societății, a circulației sociale și a promovării culturale și sociale.
f. Educație specială
Învățământul special este acela pentru persoanele cu nevoi educaționale speciale, de exemplu, datorită talentului intelectual sau a dizabilităților mentale, fizice sau senzoriale. a dreptului de a accesa la învățământul superior.
Ansamblu de exerciții de educație fizică desfășurate în general în săli prevăzute cu aparate speciale, practicate pentru a obține o bună formă fizică.