|
Cap. IV – Educatia Antică
Aportul novatar al primei sofistici
|
Atenienii născuți în anii 490, ca Sofocle, Phidias, Perikles,
Care în toate domeniile (politică, literatură, arte) au dus
Cultura clasică la o treaptă de maturitate înaltă și a mers,
Dar și nivelul educativ, la nivelul școlii primare este adus.
|
|
Primele şcoli de medicină
Avem despre școlile de medicină mărturii din secolul VI,
Acel secol atât de bogat în frumoase începuturi și, putem
Să urmărim crearea primelor școli de medicină, deschise
Spre sfârșitul secolului, în localități de prin cuprinsul elen.
Şi de filosofie
Domeniul filosofiei necesită efort de creație pedagogică.
Primii filosofi ai naturii, cei ai școlii din Milet sunt savanți,
Care nu au încă timpul liber pentru a lua direcția logică,
Ei sunt absorbiți de efortul creator, și devin singularizați.
Anaximandros și Anaximenes se preocupă de o doctrină,
Apoi generația următoare, cu Xenophanes din Kolophon,
Nu mai scrie în proză ca legislatorii, ci-n maniera lirică,
Rivalizând cu Homer, criticându-i imoralitatea cu dur ton.
Pytagorismul materializează noțiunea de școală filosofică
În cadru instituțional bun. La Metapont sau la Crotona,
Nu mai e vorba de simpla hetairie de sorginte arhaică.
Profesorii și discipolii lor în planul personal vor relaționa.
E școală valoroasă, are în considerație omul în întregime,
Și-i impune anumit stil de viață. E o instituție organizată,
Cu localul său propriu, cu legile sale, cu reuniuni anume,
Ca o confrerie religioasă și-i cultului Muzelor consacrată.
După moartea fondatorului ei consacrarea este dedicată
Cultului lui Pythagoras eroizat. Instituția caracteristică,
De Academia lui Platon, Liceul lui Aristotel, ....e imitată,
Și va rămâne ca o formă tip de școală filosofică greacă.
|
|
Noul ideal politic
În acest mediu special s-a produs o pedagogică inovare
Prin care educația elenă a înaintat spre maturitatea sa.
În a doua jumătate al secolului al V-lea, acel grup „mare”
De inovatori desemnați, prin numele de sofiști, va acționa.
Problema pe care au rezolvat-o este una foarte generală,
Aceea a formării omului politic. După acea criză a tiraniei,
În sec. al VI-lea, multe cetăți grecești, care erau cu fală,
Mai ales Atena democratică, sunt prinse de politica Eladei.
Executarea puterii, dirijarea afacerilor publice, sunt vitale
Și-i creează ambiția de a învinge, de a fi superior, eficace.
Sofiștii nu mai sunt interesați de sport, de grațiile sale,
Ci de politică, de a se pregăti ca un viitor lider în cetate.
Sofiștii se adresează oricui vrea să urce pe arena politică,
Revoluția pedagogică reprezentată de sofistică, un avânt
Mai mult tehnic decât politic. Sprijiniți de cultura magică,
Educatorii întreprinzători elaborează o tehnică de avânt.
Sofiştii ca educatori
Platon îi reuni pe cei mai celebri din ei la bogatul Kallias,
În compania lui Socrate și Alcibiade, în scenă faimoasă.
Cu Socrates și Alcibiade într-o scenă din Protagoras ,
Atena, devine creuzet al Greciei, pentru cultură de clasă.
De drept sofiștii nu țin de istoria filosofiei sau a științelor,
Ei au agitat idei, dintre care, de la alții, unele proveneau,
De ex. Heraclit, pentru Protagoras; ... altele erau ale lor.
Erau pedagogi, trăsătură a lor comună, și profesori erau.
Acești mari strămoși, profesori de învățământ superior,
Slujeau în Grecia, când acolo activau antrenori sportivi,
Maiștri de atelier și dascăli de școală. În ciuda socraticilor,
Îmbibați cu idei conservatoare, știm că sofiștii erau activi.
Găsim demn de respect la ei caracterul, în primul rând,
Caracterul acesta de oameni de meserie, de profesioniști.
Pentru ei învățământul era o profesie, reușită împlinind,
Reușită comercială, care-i atestă ca valori pe acei sofiști.
Meseria de profesor
E bine să studiem maniera în care și-au exersat profesia.
Ei n-au deschis școli, metoda lor era de original, apropiată,
Protagoras, primul care a cerut plată pentru prestația sa.
Sofiștii mergeau să caute elevi, însoțiți de o elită atașată.
Pentru a se face cunoscuți, a oferi mostre de pricepere,
Sofiștii fac demonstrații în orașele de pe alesul itinerar,
Sau chiar în sanctuarul panhellenic , ale Olympicii arene.
Unde vine public din toată Grecia, la jocurile sportivilor.
Se ține discurs bine pregătit sau o discuție liber angajată,
Ude se alege genul literar al conferinței, destinat carierei,
Unele sunt deschise, altele rezervate unui public de elită,
Care plătește. Se poate vorbi de o aroganță a expunerii.
Socrate aduce critici sarcastice acestor puneri în scenă,
Platon arată că sofiștii au primit admirația tineretului.
Acest succes nu se datorează numai din maniera elenă,
Eficacitatea e de la modul de justificare al învățământului.
Tehnica politică
Conținutul învățământului înarma pentru lupta politică,
Ca, puternica personalitate, șeful cetății să se impună.
Programul lui Protagoras urma să formeze la elevi etică
De buni cetățeni, capabili, încât propria casă își îndrumă.
Ambiția practică: de înțelepciune, de valoare, transmisă
Discipolilor de Protagoras și aliații lui, are caractere certe:
Utilitar, pragmatic, eficacitatea fiind cea care-i dă șansă,
Ei nu vor mai pierde timpul în speculațiile naturii moarte.
Problema este obscură, iar viața umană este prea scurtă,
Așa că e vorba de a trăi în viață, mai ales în cea politică.
„Omul este măsura tuturor lucrurilor”, Protagoras insistă,
El își învață discipolii să aibă dreptate, în tot ce se implică.
|
|
Dialectica
Protagoras gândea că temele aveau poziții pro și contra,
Întregul învățământ se sprijinea pe acea bază: antilogia.
Educația sofistică: a învăța să ieși învingător, poți conta,
În orice discuție posibilă, pe puterea de a purta discuția.
Tradiția în debut la Protagoras arată dominația dialectică
Ce va caracteriza în bine, în rău, filosofia, cultura greacă.
Folosirea de către antici a discuției, ca metodă științifică
A făcut dovadă că, asta reprezintă o moștenire sofistică.
Retorica
Odată cu arta de a convinge, ei predau și arta de a vorbi,
Amândouă aspectele astea pedagogice sunt importante.
La moderni cuvântul vorbit e detronat de cuvântul scris,
Dar în Grecia antică cuvântul vorbit este rege peste toate.
Tot atât de mare importanță are și volubilitatea judiciară,
Se pledează mult la Atena în cauze private și în publice:
Procese politice, vizare conturi, procedură parlamentară.
Sofistul eficace e cel care se impune în plenurile juridice.
Maestrul care-l egalează pe Protagoras, aici Gorgias este.
Retorica nu-și are originea la Eleea în Grecia, ci în Sicilia.
Aristotel leagă retorica de multe și revendicative procese,
De la Theron din Agrigentum și de la Hieron din Siracusa.
Sofiștii foloseau unele discursuri tip în fața auditoriului lor
Și, redactate în scris, să le poată studia elevii pe îndelete.
Aceștia erau apoi invitați să le imite în cadrul compozițiilor,
Pe care le inventau și așa își începeau ucenicia în spețe.
Un discurs eficace presupune mai mult ca o artă formală.
Trebuie cunoscut conținutul de idei, cât și de argumente,
Cerute de subiect, o secțiune de idei fiind cu „găseală”
A metodei de extragere din cauza judiciară a unor teme.
Cultura generală
Gorgias și Hippias se lăudau la Platon, că sofistul perfect
Trebuie să fie capabil să vorbească despre orice subiect.
Diverșii sofiști cu atitudini diferite, căutau, în orice defect,
Disprețuind meseriile și artele. Tot ce făceau era select.
Important nu e să știm dacă sofiștii au contribuit sau nu
La progresul matematicii, ci de a constata că au distins
Valoarea formativă a acestor științe, ceea ce le-a dat atuu,
Că le-a făcut să intre într-un ciclu de studii, ca, extins.
Interesul dat de Hippias erudiției literare, tot atât de viu,
A avut opere personale: geografice, arheologice, istorice.
Sofiștii s-au exersat în materie de literatură, nu e dubiu.
Studiul poeților a dus la dezbateri cu virtuoșii dialectice.
Chiar dacă multe dintre problemele ridicate pentru texte,
N-au fost la început decât simple pretexte de confruntare,
I-au condus pe sofiști și pe elevii lor la studii mai drepte.
Protagoras creează: Despre corectitudinea în exprimare.
Prodikos studiază etimologia, sinonimia, cât și limbajele,
Iar Hippias scrie despre sunete, silabe, ritmuri, metrică.
Trebuie de menționat, și faptul că sofiștii au pus bazele
Celuilalt pilon al educației literare, și despre gramatică.
Umanismul sofiştilor
Sofiștii au introdus în educația greacă bogăție de inovații,
Au început o serie de tendințe pedagogice, dar nefinite,
Căci utilitarismul lor funciar i-a împiedecat și în aplicații,
Spiritul grec arată că rațiunile, umanismul, își au limite.
Spre exemplificare: copilul și adolescentul o să studieze,
„Nu pentru a deveni un tehnician, ci pentru a se educa”.
Tucidide și Euripide, discipoli ai sofiștilor, vor să urmeze
Sfaturile lui Gorgias, în a spune: e lucru bun a filosofa.
A filosofa cu măsură și doar în formarea bunei educații,
Înseamnă să iei îndrăzneț poziție într-o problemă dificilă:
Există o antinomie între educație și cercetarea științei,
Dacă un tânăr este aservit științei, educația lui e umilă.
|
|
Reacţia socratică
Socrate e ca purtător de cuvânt al tradiției aristocratice,
D.p.d.v. politic, e centrul unei hetairii antidemocratice,
Dar de se opune sofiștilor, prinși de amoralisme politice
El, pune în primul plan virtutea morală, a educației etice.
Pe de altă parte, sofiștilor, încrezători în învățământul lor,
Cât și mult prea înclinați pentru a-i garanta eficacitatea,
Socrate, le aduce ca obiecție acea doctrină a strămoșilor,
În care educația era, o chestiune care înzestra virtutea.
Era o concepție pedagogică mai naturală și mai serioasă.
În fața utilitarismului funciar al sofisticii, a umanismului,
Care nu conține materii de învățământ ci o artă stufoasă,
Un mijloc de a dota spiritul cu eficacitatea și puterea lui.
Socrate menține transcendența exigențelor Adevărului,
El apare aici ca urmaș al marilor filosofi italici sau ionieni,
Al efortului gândirii încordate, în descifrarea universului.
Socrate transferă acum efortul de la lucruri la oameni.
Sofiștii și-au asumat idei diferite și, Socrate nu s-a opus,
În același mod fiecăruia dintre ei. Moralismul său grav,
Acuitatea simțului vieții interioare îl apropiau de Prodikos.
Pistele se întretaie și se amestecă, întru echilibru grozav.
Pe moment toate astea proliferează învălmășit și confuz,
Va aparține generației următoare dreptul de a le alege
Și de a degaja din ele contururile ferme instituite difuz.
Apare revoluția produsă de sofiști pe ale educației teme. |
|
Inteligenta împotriva sportului
Cu ei, educația se îndepărtează de originile cavalerești.
Sofiștii, de nu-s cu desăvârșire scribi, sunt deja savanți:
Priviți din afară cu ochii unui Aristofan, apar ca maeștri
Ai unei cunoașteri absconse, ai buimăcitoarei tehnicități.
Așa-s pentru profani și strivitoare pentru elevii acestora.
Educația greacă devine ca una cu dominantă cerebrală,
Nu pune accent pe elementul sportiv, nu va mai valora,
Se va face sport la Atena, dar nu ca ocupație principală.
Sportul nu mai e obiectivul principal al tineretului căpos,
Care medita după conferința maestrului asupra textului.
Adolescenții care, entuziaști, se țineau după Protagoras,
Nu se mai preocupau așa, de performanțele atletismului.
Iar dacă succesul monden le rămâne mai puțin „rece”,
De mergem pe urmele lui Platon în banchet aristocratic,
Pentru a ne da seama de conținutul înaltei culturi elene,
Vedem că elementul intelectual a devenit emblematic. |
Definitii si Terminologie
|
* Grecia antică - asociație aristocratică, adesea secretă, cu caracter politic. 2. (în Imperiul Bizantin) corp de gardă imperială compus din mercenari străini. 3. (în Grecia modernă) societate literară sau politică; eterie. (<franceza hetaïrie, limba greaca (veche) hetaireia)
* Denumire dată în Grecia antică, în perioada clasică (secolul V înainte de Hristos) profesorilor (plătiți) de retorică și de filosofie, care foloseau ca metodă de discuție argumentarea sofistică. Sofistică (sofism -raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din punctul de vedere al conținutului , fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc., adesea folosit pentru a induce în eroare.)
* Pericle, filozof grec, originar din Abdera (Tracia). Cel mai de seamă dintre sofiștii care au venit la Atena.
|
Pagina oficială pe FaceBook a Bisericii Ortodoxe Române Sfânta Treime din Los Angeles, California, administrată de către pr. protopop Constantin Alecse
|
|
RESURSE ELECTRONICE DIN ROMANIA
REVISTE ŞI ALTE RESURSE ELECTRONICE DIN STRĂINĂTATE
BIBLIOTECI DIGITALE
DIZERTAŢII ŞI TEZE FINALE
E-BOOKS
ENCICLOPEDII
ALTE BAZE DE DATE MULTIDISCIPLINARE
|
|