|
Ing. Mircea Iordache
Problemele Educației
Școala, în timpul și după Al II-lea Război Mondial
Iernile erau foarte grele, verile erau foarte secetoase,
foametea era cumplită. Era timp de război și erau rămași fără tată 2-3 copii și o biată mamă, bolnavă. Și dacă au venit
trupele „eliberatoare", ne-au adus doar la o stare și mai rea..
Foarte puțini tătici s-au întors acasă, iar dintre cei dispăruți
prea puține speranțe erau să se reîntoarcă.
Pe atunci societatea nu prea avea griji și posibilități de
asigurare a unor condiții de educație. Mai ales la sate, educația
era primitivă: baza materială a școlilor se rezuma la puține săli
de clasă, cu pardoselile din scânduri, înnegrite cu păcură; un fel
de godine, pentru încălzire. Latrina se afla în fundul curții la
distanță mărișoară de clădirea școlii, dar nu aveam de ce merge
la ea, că nu prea aveam ce mânca.
Starea de igienă era deplorabilă: Nu apăruse detergenții,
nici insecticidele, sau dezinfectanții, așa că circulau în voia cea
bună: păduchii, purecii, ploșnițele. Majoritatea copiilor a trecut
prin râie, diaree, limbrici și alte parazitoze. Unii oameni din sat
au avut tifos exantematic. Femeile de la țară aveau unele
remedii, aflate de la bătrânii satului. La râie se folosea o leșie cu
cenușă; contra păduchilor se folosea petrol lampant, cu care se
dădea pe părul de pe cap; lenjeria era călcată cu fierul de călcatîncins, care folosea jar de ciucălăi, se insista mult pe la tivurile
lenjeriei, unde erau depuse ouăle de păduchi. Ploșnițele
apăreau pe scheletul lemnos al paturilor și își depuneau ouăle
pe la colțuri, așa că mămica dădea cu flacăra lumânării pe la
toate încheieturile paturilor. Pentru arsuri femeile preparau un
unguent din floare de cicoare ș.a.m.d.
Bărbații și femeile care mai erau prin sate, mergeau cu
trenul foamei prin Vlașca (zona Giurgiu, de azi) și, reușeau să
aducă 1-2 saci de porumb. Copiii plecau la școală cu o traistă în care-și puneau, cam
3 caiete, penar, cerneală, sugativă. toc cu peniță, creion chimic.
Mâncarea consta în grăunțe de porumb, coapte.
Satele nu aveau decât ciclul primar, gimnaziu fiind doar
la nivelul comunelor.
După 1950
O mare problemă în educația copiilor, elevilor și
tineretului a fost politizarea educației, care a avansat până la
nivelul de „cult al personalității″ pentru conducătorii „iubiți",
noroc că s-a destrămat comunismul.
La nivelul anilor '50 situația s-a îmbunătățit treptat:
- La gimnazii s-au introdus internate școlare pentru
copiii care locuiau în alte sate ale comunei, decât cele ca sedii
de comune: Erau spații pentru fete și spații pentru băieți, cu
dormitoare, cantină, cu pedagogi de internate, cu cantină, cu
săli de meditații, curte de joacă. Era un singur closet în curte cu
o cabină pentru băieți și una pentru fete. Pentru igiena zilnică
erau doar găleți cu apă și căni. Dotarea și facilitățile au fost
slabe. Sâmbăta se mergea acasă pentru îmbăiere.
Apoi s-a făcut reorganizarea teritorială. Au fost comasate
unele comune, au fost înființate gimnazii și prin satele cu mai
mult de 1000 de locuitori. Ba chiar s-a ajuns la treapta I-a de
liceu.
Odată cu dezvoltarea industriei au fost înființate licee de
specialitate, s-au înmulțit școlile profesionale și cele de ucenici.
Și facultățile au generat locuri de muncă și totul a prosperat
pentru o vreme, dar forțându-se lucrurile prea tare a început
să-și facă apariția tot mai mult minciuna și corupția. Se îndeplineau planuri de producție, dar producția rămânea pe
stocuri, nevandabilă. A urmat un declin, încă de prin anii '80, și
industria a sucombat începând din 1990, ceea ce a atras după
sine și declinul educației.
După 1990
Dar, educația de astăzi este în dezintegrare, în primul
rând din cauza incompetențelor la toate nivelurile societății.
Unde am ajuns astăzi? De ce actul educațional devine tot mai
precar de la zi la zi? În ce măsură cei care trec prin școală
rămân într-adevăr cu ceva după, și, aici nu mă refer doar la
cunoștințe, ci și la calitățile morale. Pentru că un om educat și
cultivat are întâi de toate valori morale și principii pe care le
respectă. Pe acest cumul de valori se construiește o societate,
nu pe cârpeli și false exemple de viață.
Mergem pe stradă și dăm la tot pasul de proastă
creștere, nesimțire, limbaj vulgar și gesturi obscene. Și atunci,
ne gândim mereu: „la ce nivel de educație ne situăm noi, că
nație? De ce copii de școală generală îți lezează timpanul cu
înjurături murdare și comentarii răutăcioase la adresa oamenilorîn vârstă sau, elevii de liceu ies în evidență mai mult prin modul
ostentativ de a se îmbrăca sau de a afișa un telefon mobil de
ultima generație?″
Cu cât nivelul educațional al României descrește, cu atât
mai mult scad și șansele noastre de redresare ca țară. Pentru că
ceea ce sistemul educațional zămislește, reprezintă viitorul unui
popor. Și dacă acel produs final e defect, mediocru, lipsit de
valori morale și onestitate, atunci nici nu putem avea pretenția
unei evoluții.
Comparativ cu ceea ce am scris mai sus, există puține
excepții. Ele se datorează unor dascăli cu adevărat valoroși. Câți
dintre ei se mai află astăzi în sistem? Câți dintre ei mai sunt
dedicați acestei meserii? Dascălii sunt formatorii viitorului
nostru, iar statul ii pune la zid, ca pe o categorie socială
defectă. Ei trebuie stimulați, ajutați să evolueze, să se
perfecționeze, astfel încât actul educațional să se dezvolte odată
cu ei.
De peste 30 de ani, şcoala românească se află într-o continuă schimbare. În rău. Am avut, altfel spus, 25 de miniştri şi cel puțin 25 de reforme. Puţină lume ştie însă cine a făcut prima şi adevărata Reformă a Învăţământului. Se întâmpla la sfârșit de secol XIX, când 60 la sută dintre români erau analfabeţi.
Videoclipul de mai sus este filmat in anul 2017 la Școala Nr.24 din București, una dintre cele mai vechi din țară. „Avem cataloage foarte multe din anii 1895-1896”, spune Claudia Matache, directoarea școlii.
Inteligenţa artificială şi impactul asupra activităţii de "Intelligence"
"Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă decât relațiile interumane. În lume va exista o generație de idioți" (A. Einstein)
În America, Agenția Centrală de Informații (CIA) are 137 de proiecte în dezvoltare care leagă AI de capacitatea de a îndeplini sarcini, cum ar fi recunoașterea imaginiilor (similară proiectului Project Maven; algoritmi și funcții de analiză a datelor) astfel încât analiștii de informaţii să poată anticipa evenimente viitoare, precum atacurile teroriste sau tulburările civile, pe baza unei analize ample a informațiilor din sursă deschisă. Așadar, întregul sistem, global, de Educatie, începând cu sec. XXI va fi reformat, în pas cu evoluțiai Inteligenței Artificiale.
Pagina oficială pe FaceBook a Bisericii Ortodoxe Române Sfânta Treime din Los Angeles, California, administrată de către pr. protopop Constantin Alecse
|
|
RESURSE ELECTRONICE DIN ROMANIA
REVISTE ŞI ALTE RESURSE ELECTRONICE DIN STRĂINĂTATE
BIBLIOTECI DIGITALE
DIZERTAŢII ŞI TEZE FINALE
E-BOOKS
ENCICLOPEDII
ALTE BAZE DE DATE MULTIDISCIPLINARE
|
|