|
---|
Cap. IX – Concluzii și pilde educaționale
Labirintul acesta al educației mele se află în simbioză cu labirintul însuși al vieții mele. Bunicii, părinții, învățătorul, profesorii de la toate nivelele de învățământ, oamenii de seamă pe care am avut onoarea să-i cunosc și cu care am conlucrat, colegii de la școlile prin care am trecut și... în primul rând Sfânta Treime și Maica Precista, mi-au dat seva unei educații sănătoase, de credință creștină, de dragoste și respect pentru toată creația lui Dumnezeu, de cinste și de omenie. Mulțumesc Bunului Dumnezeu că mi-a îndrumat pașii pe meandrele labirintului educației mele! Deși voi etapiza aceste omagii ale mele pentru cei care și-au adus aportul la formarea mea ca om. Etapele educației mele au fost:
Se poate deduce ușor ce trăsături de educație am primit de la bunica Smaranda. În sufletul meu sunt gravate învățături: să cresc harnic, atent, bun, cuminte, credincios.
|
Pe tataia Simion nu am reușit să-l cunosc personal, Ci doar povestirile mătușilor mele, cu dor pasional, Nastea și Ioana, spuneau că era ca pâinea domnului, Patriot fără seamăn, pentru țară își dădea viața lui. |
În vremea primului război mondial făcu stagiul militar, Și înainte de a mă fi născut, viața lui a ajuns la hotar. Îmi amintesc, doar că bunica Gherghina și fetele lui, Mergeau la mormânt și pentru el se rugau Domnului. |
3.- De la bunica după mamă, Gherghina
Bunica Gherghina, din Săgeata era un adevărat izvor Rănile bunicii Gherghina, m-au afectat și pe mine mai ales că nu se prea potrivea cu ceea ce învățasem, că va merge în rai. Am văzut că e băgată într-o groapă neagră, și peste sicriul ei a fost aruncat pământ. Mai târziu am aflat taina procesiunii de înmormântare. De la bunica Gherghina am învățat de dreptate, dârzenie, puritate umană. |
Pe bunicul, după mamă, Simion, nu l-am cunoscut, dar mătușile Nastea și Ioana, cu dor pasional, mi-au povestit, cum a luptat și a murit la hotarele țării ca un erou.
Iubiți cititori, aceste rânduri îndrumă de bine,
Prin educație civică, de ținută etică în lume!
Respectați-vă bunicii, părinții, frații, nepoții,
Prietenii, bătrânii, respectați-vă chiar morții!
4.- De la surorile mamei – mătușile Nastea și Ioana
Mama Nastea, așa cum îi ziceam, ne spunea povești,
|
Mătușa Ioana a fost măritată cu Ion, om de bună stare, Considerat unul din marii gospodari ai satului, ca atare, Mi-aduc aminte că avea și o casă mare, cam de invidiat, Dar după colectivizare i-a fost confiscată de către stat. Așa s-a ajuns că autoritățile o făcură Cămin Cultural, O aripă a casei devenea rezidență pentru zisul nou val Iar, bunica a refuzat înscrierea în acel colhoz bolșevic, Baricadându-se în casă, ceea ce a fost un gest vrednic. „Bravii” activiști - anticriști au intrat în casă pe horn, I-au înmuiat degetul în tuș. Doamne nu pot să dorm, Când mi-amintesc că apăsând degetul i l-au scrântit. Oare ăia își ziceau oameni, cu un caracter așa smintit? |
---|
De la mătușile mele am învățat să visez cu ochii deschiși, pentru cauze frumoase.
5.- De la tătica, Enache ALEXE
De mic copil a rămas fără tată, plecat la cer, și ca fiu mai mare, între frați ca lider, și-a asumat răspunderea îngrijirii de familie (mamă, frate, soră).
În el îi întrupa pe scumpii săi părinți, fiind un bun gospodar. Abia a împlinit 18 ani, a plecat pe front, cu sufletul cernit. A dorit să-i alunge pe bolșevici din Basarabia, care a fost răpită prin impunere. De mic copil tatăl drag i-a plecat la cer, |
Inamicii i-au fost bolșevicii și fasciștii,
|
Atrocitățile comunismului cu al lor venin, Mi-au otrăvit părinții cu sublimat de chin, Veni colectivizarea și părinții s-au opus, Și se rugau zi și noapte la Domnul Iisus, Să-și păstreze țarina, ca să poată exista, Dar mafia comunistă a avut ce confisca, Utilaje agricole, animalele și pământul Dispărură peste noapte, le-a luat vântul, Enache lucră întâi la o fermă de aproape, Îngrijea legumele, știa ce-s alea sape, Apoi timp de 20 de ani a făcut naveta, Pe la fabrici diferite, să ne-aducă păpica, Nu pot uita acea întâmplare cu „eteria” Care l-a amenințat, dar nu-l putu speria, Când i s-a impus de pe lotu-i să plece, A învârtit toporișca, brav, de nota zece. Și a grăit, cu glasu-i puternic, de țăran. Când haita se gătea să-l salte pe oștean: -Veniți, cutezați, eu sunt omul și fapta, Pentru ăst pământ luptai până în Tatra. Avea foarte multe cunoștințe religioase, Deși era simplu țăran cu numai 4 clase, Și la praznice mergea împreună cu soția, Și-n pelerinaje pe la mânăstiri mergea. |
---|
Concluzii: Tătica al meu mi-a fost o enciclopedie a educației mele. În primul rând am descoperit și am prețuit credința în Dumnezeu, încât cred că cititorul poate înțelege, că educația are ca temelie Cele zece porunci.
Așa era dragul nostru Enache cel Mare.
6.- De la mămica, Anica ALECSE Toată viața s-au susținut în ale timpului, |
Și chiar dacă la bătrânețe se gârbovise,
Era așa pioasă, de parcă se călugărise.
Mama a ținut cârma în casă și în sat,
Până prin 87, când tătica s-a pensionat.
Mămica, împărtășea, alături de tătica aceleași preocupări religioase. Erau nedes-părțiți în participarea la liturghii, praznice și alte procesiuni bisericești.
Oare ce-o fi simțit când i s-a dat vestea că m-am înecat?
Oare ce a simțit când m-am întors acasă, viu, întrucât m-au salvat trei crai din sat? În situații din astea numai mamă să
nu fii! Cred că a trecut de la agonie la extaz, inima primindu-le de la amărăciune cumplită, la bucurie imensă.
Cred că în tot timpul acelei întâmplări s-a rugat să-l ajute Dumnezeu pe Costel al ei să scape cu viață. S-a rugat cum numai o mamă știe să o facă.
Concluzii privind aportul părinților la educația mea.
Pot spune că paharul cu educația de bază, al meu, a devenit prea plin și m-am convins încă o data că „așchia nu sare departe de gard″
Ingredientele educației mele, primite de la părinți au fost:
• dragostea, inspirată din dragostea părintească,
• corectitudinea în toate acțiunile, în toate împrejurărilor,
• patriotismul, inspirat din participarea tatei la război și împotrivirea contra nedreptăților sociale,
• hărnicia, inspirată de la mamă și de la tată,
• spiritul de sacrificiu, atunci când trebuiau să se
descurce în situații critice.
• Iubirea și castitatea,
De fapt toate atributele greutăților și împlinirilor vieții, pentru mine au fost semințe ale educației, mi-au fost sădite de bunici și părinți și, le-am udat cu multă trudă pe tot parcursul vieții mele (prin școli, și prin slujirea lui Dumnezeu, pe unde am funcționat.
7.- De la surioara Paulina
Eu și Paulina, doar cu mămica.Am suferit împreună, am plâns împreună, alături de suferințele părinților, când diho-nia comunistă ne persecuta și bandiții ei veneau ca hingherii, de ne luau tot. Până și cățelul simțea pericolul și se ascundea în adăpostul lui. Ne-au cam luat totul din casă |
Și cu tătica, și ce o să mai fie, Doar în „nimic” era o soluție, Paulina merse la ferma Gâdei, Și, apoi, luă drumul croitoriei. Muncea din greu sora, biata, Cu naveta săptămânal, cu rata, La venire acasă aducea pâine, Așa o duceam de azi pe mâine! |
Concluzii privind aportul sorei Paulina la educația mea: Poate că mulți spun că au soră și e cea mai specială din lume, dar asta nu-mi interzice să spun că sora mea a fost cea mai bună soră din lume, prin: bunătate, atașament față de familie, sacrificii pentru familia ei (printre altele a fost gazda părinților, în America, muți ani. Împreună cu mine le-am acordat ajutor pentru a-și putea purta bătrânețile, mai ușor. Așa cum ei ne-au învăluit cu dragoste, le-am întors dragostea totdeauna și mai ales la bătrânețe).
8.- Din școala satului
Oda Satului Dambroca - de actrita Diana Busuioc-Angelson |
---|
Voi spune câteva cuvinte despre câteva cadre didactice, care au avut oarecari influențe asupra educației mele: Maria Enuș, Constantin Enuș, Radu Enuș, Tatiana Preda, Maria Mirică și alții.
La început, în casa bunicului meu Voicu Alexe,
|
În Monografia Satului apare bună evoluția sa. Prin 57-72 s-au remarcat C-tin. Enuș și soția. Despre amintirile mele, mai bune sau mai rele, Am reținut ceva din toate, m-am folosit de ele. Mai târziu, buchisind limbile clasice, am înțeles Cuvintele: dascăl, învățător, rabbuni și-am ales Să fiu rabbuni, învățător și salvator de suflete. De 45 de ani slujesc Domnului cu multă sete. |
---|
Concluzii: Am dedus că educația privind ținuta morală, pe atunci, nu depindea în totalitate de cadrele didactice, ci de partidul comunist, ateu, pro-bolșevic. Am învățat să fiu disciplinat, respectuos față de profesori și cu demnitate în atitudinile mele.
Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, repictată si târnosită [20 nov. 2022] |
---|
9.- Biserica - partea existențială a vieții mele
Învățăminte de la slujbe
Creștin-ortodox m-am născut și am crescut,
Așa am fost, sunt și voi rămâne până la sfârșit,
Nu realizez de unde am atâta drag de biserică,
Și de credința în Dumnezeu și-n Sfânta Maică.
Poate că totul mi-a venit de la Sfânta Treime,
|
Iarăși, ca pentru slujba celei de a doua Învieri Și, era ceva magic, marea de lumini să o vezi. Se mergea pe sub clopotniță, se ieșea-n uliță, Ca-ntr-o ceremonie divină, de mare pocăință. Ulița satului devenea pentru jumătate de ceas, Un bulevard feeric luminat, de rămâi fără glas. Credincioșii merg gânditori sperând că rugile, Vor fi ascultate de Iisus și le va împlini visele. Chemarea lui Iisus: „Veniți de luați lumină!” Le răsuna în inimi și-n suflete, poruncă divină. Voiam a striga: „E Paștele Domnului, Paștele!” Voi păstra cât trăiesc aceste amintiri ale mele. |
---|
E lesne de înțeles de ce mi-am însușit lecția credinței în Dumnezeu și mi-a fost ca un ghid comportamental pentru toată viața.
"Însuși Dumnezeu este iubire." (Mihail Neamțu) |
---|
10.- De la oamenii satului Dâmbroca
Duminică, spre seară se încingea hora din sat,
|
Copiii, trăgeau cu ochiul și aveau ce învăța, Și se bâțâiau și ei, cum Neagu Ciopec cânta. Dacă horă nu era, își căutau loc pentru joacă, Oina, țurca, fotbalul, lângă gârlă, pe toloacă. Copil fiind și bătând drum la izlazul amintit, La porți vedeam bătrânii cam puși pe clevetit, Pe lângă gardul opus, treceam atent în toate, Ziceam sărut mâna, ei: „să trăiești nepoate!” |
---|
Am constatat că sunt și mulți oameni buni, care se respectă între ei și care merită cu prisosință să fie respectați.
Eram educați de părinți, cum să ne comportăm când întâlnim oameni pe drum.
Oamenii erau harnici, supuși, temători și o duceau greu, mai ales pentru faptul că statul le lua aproape toată recolta. S-a întâmplat că simțindu-se jefuiți de stat s-au revoltat și înăbușirea revoltei s-a lăsat cu chinuiri și închisoare, la Periprava. Cei care munceau la Colectivă, vrând-nevrând, au învățat că trebuie să șterpelească ceva legume de acolo de unde-și desfășurau activitățile.
Oamenii gospodari care nu s-au înscris în colectivă au suportat foarte grele tratații, ajungându-se la atrocități insuportabile, cu bătăi, confiscări de bunuri gospodărești, de pământurile primite de la înaintașii lor sau ca recompense după participarea la războaiele de neatârnare a țării. Unele astfel de aspecte le-am prezentat și mai sus, familia noastră fiind ăn asemenea situații.
E drept că pe vremea copilăriei mele au fost și unele realizări: Asfaltarea șoselei, electrificarea satului, dar cu ce prețuri. Erau și unele distracții care aveau darul de a înviora viața satului și de a face ca oamenii să fie mai buni:
Concluzii: Mi s-au cristalizat unele calități educative: respectul față de cei mai în vârstă; respectul pentru oamenii gospodari; compasiunea pentru cei supuși la torturi, pentru faptul că-și păstrau bunurile și credința; am înțeles bucuria de a participa la hora din sat.
Pe acei „pioni executanți ai doctrinei bolșevice″, nu-i pot considera „oameni sănătoși la cap″, că au făcut jocuri murdare, așa cum călăii cred că-și fac meseria. Aceștia mi-au stimulat o formă de educație, despre cum nu trebuie să fiu.
"Acum copiii cresc fără modele clare despre ce înseamnă bărbatul și femeia" |
---|
Patrusprezece ani de acasă |
Educatia la Seminar | |
---|---|---|
Intemeierea familiei |
Anii slujirii în Anglia | |
Mitropolia ROMA |
Pilde pozitive |